Moţiunea de cenzură? Un simplu exerciţiu retoric, cu o Opoziţie parcă resemnată şi cu o Putere arogantă, sfidând principiile unei democraţii vii (prin obligarea parlamentarilor guvernamentali de a participa la vot). Dar chiar căderea Cabinetului, acum, înainte de alegerile parlamentare, nu se aştepta nimeni să însemne ceva. Experienţa din 2009 e proaspătă. Câtă vreme desemnarea unui alt primministru e la Cotroceni, Executivul rămâne portocaliu, până în toamna lui 2012. Nici “cenzura” străzii - cu puţini protestatari, cu lideri frăgeziţi pe la ANI şi DNA, cu o grevă a CFR-iştilor care, comandată parcă de guvern, a blocat trenurile spre Bucureşti - nu e mai potentă. Un soare de primăvară face să picotească o societate şi aşa anesteziată.
Un scelerat din Miercurea-Ciuc, funcţionar public al statului român, dar şi lider pe la organizaţia extremistă Garda Maghiară, Csibi Barna, pe numele lui, şi-a îngăduit un gest incalificabil, “judecând” şi spânzurând în piaţă, în faţa unor copii, un manechin cu chipul unui erou al poporului român, Avram Iancu. Gestul nu-i un “act singular”, cum încerca să minimalizeze ministrul român Laszlo Borbely, purtând la rever culorile ungare. După manifestările contra lui Eminescu sau după atitudini antisemite, nu doar antiromâneşti, nu poate fi taxat ca o “întâmplare” provocată de un maghiar cu mintea totuşi întreagă, ci este o agresivitate intolerabilă a unui hun retardat, un mutant rămas congelat de pe timpul lui Attila şi resuscitat azi.
Nu “un spectacol inofensiv” cum îl îngăduia iresponsabil şeful Jandarmeriei din Harghita. Ci vârful unui iceberg, la baza căruia se află, inacceptabil, înalţi oficiali ungari. Venind la “Ziua maghiarilor de pretutindeni”, Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului de la Budapesta, şi Semjen Zsolt, vicepremierul ungar, n-au ezitat să cuvânteze iar despre autonomia teritorială a secuimii, “sprijin
