În cartea Alcool, an 2010, Ion Mureşan are următorul Poem de dragoste (la Satu-Mare): „Ea are ochii încercuiţi de gheruţe./ Ea are ochii încercuiţi de ţepi foarte dulci,/ Încît îţi vine s-o legi şi s-o culci/ într-un pat cu mămăruţe.// Ea e sălbatică şi-i mereu gata-gata să sară/ şi să muşte şi-i gata-gata să adoarmă la mijlocul săriturii./ Ea are capcane cu miere în jurul gurii,/ încît îţi vine să tragi peste ea cearşaful pădurii./ Ea este verde şi amară.// Ea este foarte blîndă, foarte frumoasă şi foarte periculoasă,/ Cetăţeni, n-o lăsaţi să iasă din casă!”.
În Levantul lui Mircea Cărtărescu, an 1990, în Cîntul al unsprezecelea citim versurile ce urmează: „Dar încremeniţi rămase şi Iaurta şi Languedoc:/ Căci în jur dă mese-ntinse pline dă a lumii blagă,/ Tave cu fripturi, banane în ciorchini, măslini şi bragă,/ Grele cupe cu cotnaruri, cozonaci cu coji dă zahăr,/ Şed boiarii-n hăinuri scumpe, şade mahăr lîngă mahăr,/ Însă toţi sînt ca de abur, încît poţi vedea prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toţi se rîd, vorbeşte-ntruna şi închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleştarul/ Liniştei desăvîrşite. Baiadere mişcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; ţîganii pă vioară trage-arcuşul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele cu pluşul.../ – Vrajă e,-ngînă Manoli./ – Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decît ceaţă, ce-i Mărirea decît coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va bănui,/ Căci e miezul lumii estii globul dulcii poesii.”.
Sînt doi mari poeţi aici, Mureşan şi Cărtărescu, Cărtărescu şi Mureşan; şi două viziuni radical diferite asupra poeziei. Iar interiorul fiecărei viziuni poetice poate fi mai bine vizitat cu ajutorul unui al treilea mare poet. L-aţi recunoscut, deja, pe Nichita Stănescu.
DE ACELASI AUTOR Greşeli de tipar (I) Back To School Despărţirea d
