Agravarea situaţiei din Bahrain, prin intervenţia forţelor din vecini împotriva protestatarilor care contestă familia regală, ar putea pune în pericol sistemul de „alianţe-balama” aflate sub umbrela de securitate americană. Potrivit acestei teorii, aliaţii SUA din Estul Europei sunt uniţi în destin cu cei din Orientul Mijlociu sau Estul Asiei. Toţi sunt amplasaţi în proximitatea unei puteri resurgente, în ascensiune sau revizioniste – Rusia, Iran, China. Pierderea sau abandonarea unuia dintre aceşti aliaţi i-ar putea demobiliza pe ceilalţi, tulburând echilibrul Eurasiei.
Articol din ediţia nr. 21 a FP România, apărută pe 14 martie
În mare măsura, astăzi, în Washington există sentimentul că Europa Centrală şi de Est este un succes geopolitic şi, în consecinţă, un capitol încheiat, că trebuie să mergem mai departe şi să ne reorientăm atenţia spre alte mize strategice, în regiuni ca Orientul Mijlociu şi Asia. Se uită însă faptul că Europa Centrală şi de Est este o piesă dintr-un puzzle geopolitic mult mai larg, făcând parte din aşa numitele periferii globale ale Statelor Unite.
Aliaţii noştri din aceste regiuni - Polonia, România, Arabia Saudită, Bahrain, Coreea de Sud sau Taiwan - împărtăşesc anumite similarităţi. Se află în zone de falie geopolitică, în apropierea unor puteri cu ambiţii tradiţional predatoare. Sunt amplasaţi în proximitatea unei puteri resurgente, în ascensiune sau chiar revizioniste – Rusia, Iran, China. Şi de cele mai multe ori devin ţinta acestor puteri. Pierderea sau abandonarea unuia dintre aceşti aliaţi ar putea transmite unde de şoc geopolitice spre celelalte regiuni.
Nu putem să ne gândim la aceste regiuni ca fiind separate, că lucruri care se întâmplă într-o parte nu le afectează şi pe celelalte. Nu funcţionează astfel. Ceea ce se întâmplă în strâmtoarea Taiwan sau în Coreea de Sud este cu siguranţă
