Premierul Emil Boc a scăpat de moţiunea de cenzură, dar, totuşi, ar putea fi nevoit să plece. Dacă strategia preşedintelui Traian Băsescu de resuscitare a PDL este în continuare valabilă, atunci demisia şefului executivului ar urma să se producă repede, până la congresul din mai, când acesta candidează pentru cea mai înaltă funcţie în partid. Iar Traian Băsescu pare grăbit să schimbe efigia guvernului, deoarece timpul, oxidând-o pe actuala, lucrează în defavoarea PDL. Singura libertate care i-ar mai fi rămas lui Emil Boc, în această inexorabilă desfăşurare a evenimentelor, este aceea de a-şi alege singur ziua şi ora când va spune adio Palatului Victoria.

Posibila înlocuire a lui Emil Boc de la conducerea Cabinetului, tocmai acum, după ce s-a confruntat cu criza economică, mânia populară şi a opta moţiune de cenzură, se va face din dragoste de PDL. Preşedintele care l-a sprijinit pe tot parcursul anului trecut, subliniind că premierul este "curajos" şi ia măsurile "corecte", nu-şi mai permite să-l păstreze în fruntea guvernului, fiindcă numele Boc a devenit sinonim cu tăierea salariului, suprataxarea, răsimpozitarea şi îndatorarea, pe scurt, cu degradarea accentuată a nivelului de trai.

Orice reparaţii i-ar aduce guvernul Boc de-acum încolo, ele nu vor putea schimba percepţia negativă a cetăţenilor asupra capacităţii sale de a administra eficient şi responsabil România. Şi, cum executivul este exclusiv politic, la dorinţa expresă a aceluiaşi Traian Băsescu, nemulţumirea populaţiei, care a atins, uneori, cote paroxistice, se sparge în procentele PDL, prăbuşit undeva între 10-15 la sută. Înlocuirea lui Emil Boc cu un independent respectabil şi îndulcirea unora dintre măsurile dure, aplicate anul trecut, ar urma, conform previziunilor optimiste, să readucă încrederea în guvern şi, implicit, în partidul care-l susţine, PDL recâştigând astfel o parte din t