- Editorial - nr. 743 / 17 Martie, 2011 Ceea ce li se intampla astazi japonezilor si, prin ei, noua, tuturor, pare a depasi puterea noastra de intelegere a mersului evenimentelor, iar cataclismul ce s-a abatut asupra Tarii Soarelui Rasare este greu de definit din categoria carui gen de "sanctiuni” apartine. Daca sinistrul din 11 septembrie 2001, care a lovit turnurile "gemene” din Statele Unite ale Americii, a fost rezultatul exclusiv al actiunii omului, cutremurul fara precedent in ultimul secol si jumatate, din 11 martie 2011, de 9 grade pe scara Richter, din Japonia, arata imensa capacitate de distrugere a naturii, iar actiunea concertata a acestor doua forte da imaginea imensului potential acumulat in acest sens si vulnerabilitatii planetei noastre, a riscului major la care este supusa din ambele directii. De ce li s-a intamplat acest lucru tocmai japonezilor, expresia celei mai performante si disciplinate societati de pe pamant, este greu de raspuns. Cert este ca suprema natura a dat serios de gandit, dar si o lectie usturatoare locuitorului acestei planete – omul, vesnicul nelinistit, care prin actiunile sale sfidatoare din ultimii ani si-a dovedit pe deplin ostilitatea fata de propria Planeta. Sa speram totusi ca nu este vorba de o razbunare deliberata si planificata a naturii pe om, ci mai degraba de o rafuiala a interiorului ei, Japonia si japonezii fiind niste victime colaterale ale incidentului major. Desele rabufniri ale naturii care par a se intensifica in ultima vreme sub cele mai diverse forme: uragane, taifunuri, seceta, inundatii, alunecari de teren si, in cele din urma, cutremure devastatoare, au menirea de a ne pune in garda, pentru a ne reconsidera pozitia fata de acest gen de pericole, care cuprind zone tot mai mari ale Terrei, si care nu mai sunt specifice doar anumitor parti ale planetei. O posibila extindere si in spatiul nostru de convietuir