Pizzeria La Tettoia... Vă sună cunoscut? Teoretic da, având în vedere faptul că localul de pe strada I.L. Caragiale nr. 3A, peste drum de Casa de Cultură, funcţionează de peste 10 ani. Eu nu i-am mai trecut pragul de vreo 8, şi, probabil dintr-o nostalgie a timpului trecut, m-am decis să revăd localul în care, pe vremuri, obişnuiam să mănânc o pizza excelentă. După o scurtă căutare pe Internet, am reuşit să găsesc şi site-ul restaurantului, unde am observat, cu bucurie, că preţurile sunt chiar decente... Numai că socoteala de acasă...
Ajungând la faţa locului, mi-a sărit în ochi terasa lăsată în paragină. Eu înţeleg că nu e încă sezonul teraselor, dar totuşi... Şi cum prima impresie contează cel mai mult, am păşit pragul restaurantului cu o strângere de inimă. Presentimentul avea să se concretizeze mai curând decât bănuiam... Pentru că înăuntru, în locul restaurantului pe care mă aşteptam să îl găsesc, am descoperit un... pub. Berărie? Un soi de bodegă plină de fum şi întunecoasă, deşi era miezul zilei. De vină era probabil tapetul de culoare mult prea închisă şi care începuse să se scorojească pe alocuri. Cei 6 - 7 clienţi prezenţi în local la acea oră serveau bere sau băuturi răcoritoare, din ce am apucat să văd. Aşa că, pentru a face notă discordantă, am zis să comand o ciorbă, pentru început. Preţurile din meniu nu erau însă aceleaşi de pe pagina de prezentare de pe Internet. Ori pagina nu a fost actualizată la timp, ori valul scumpirilor s-a transformat între timp în tsunami, ideea este că privirea mi-a rămas lipită de meniul de altfel ponosit, dar bogat în oferte la ale căror preţuri clipeam des, reţinându-mi cu greu gestul de a mă şterge la ochi. Cum bugetul meu era limitat, am decis că e cazul să procedez cu maximă precauţie. Ciorba era „doar" 8 lei... Smântâna şi ardeiul iute incluse...
Nu şi chifla, pe care am refuzat-o politicos. Iar felu
