La 80 de ani de la "naştere", fundaţiile stîlpilor ce susţineau celebra arenă bucureşteană trăiesc şi astăzi
Primul vorbeşte pilonul dinspre Dâmboviţa: "Băieţi, ştiţi că povestea noastră coboară în negura timpului? Pe la 1893, grădina Procopoaiei, căutat loc de petrecere al bucureştenilor, este expropriată. Aici voiau să construiască principala gară a oraşului. Proiectul este însă abandonat, dar terenul e parcelat".
"Noi am apărut prin 1930, parcă, nu?", glăsuieşte al doilea, cel de la intersecţia Splaiului cu Ştirbei. "Da, tată, avocatul Alexandru Elădescu, preşedintele clubului fondat cu un deceniu şi jumătate în urmă, a vîndut, atunci, o pădure pentru a face rost de banii necesari construirii unui stadion în perimetrul situat între Calea Plevnei, Cheiul Dîmboviţei şi Strada Ştirbei Vodă. Ha-ha, ce ironie, a dat lemn ca să ridice stîlpi din beton! Fraţilor, ţineţi minte inaugurarea? Au venit cei de la Juventus, au jucat contra copiilor noşti, "Negrii", dar ne-au bătut cu 3-2 şi au cam stricat sărbătoarea"...
15.000 de locuri, sală de fitness, cabinet medical
"Daaaa, da ce deschidere am avut", zice şi cel dinspre "Preoteasa". 15.000 de locuri, terenuri anexe, sală de fitness, de nici nu ştiam cum, Doamne-iartă, se scrie asta, cabinete medicale. Şi nocturna, tată, nocturna cu becuri clare, trase pe sîrme deasupra gazonului...Cu primul meci jucat la lumină nenaturală, cum i-au zis, pe 22 septembrie 1935"...
Ultimul, cel dintre Casa Radio, e mai răguşit, istoriseşte mai greu, dar are poveştile cele mai frumoase. "Ce-am văzut, noi, mă? Cupa Mitropa, cinci finale ale Cupei României, meciuri cu Unirea Tricolor, cu CFR-ul, cu AMEFA, cu Crişana Oradea. Tripleta Vîlcov, Il Dio David, Alfredino Eisenbeisser, Bodola, Piţi Apolzan, Pişti Covaci, Totoşu Onisie.Venus era, fără îndoială, un Santiago Bernabeu al acelor timpuriIlie Sa
