Manifestaţia de ieri din Piaţa Con­sti­tuţiei, pe fondul votului privind mo­ţiunea de cenzură împotriva Codului Muncii şi a Guvernului Boc, a fost încă un argument important pentru eşecul grav al sindicalismului ro­mâ­nesc. Indiferent de motive şi răspunsuri, liderii marilor centrale sindicale au devenit, de ieri mai abitir, nişte per­soane profund compromise. Singura excepţie notabilă este cea a co­lo­nelului Mircea Dogaru, şeful Sindi­ca­tului Cadrelor Militare Disponibili­zate. La toate protestele importante, oa­menii acestui sindicat au fost punctuali, fermi şi neatinşi de compromisul cu puterea. S-o spunem clar şi fără ocolişuri, mitingul de ieri a fost unul dintre cele mai mari eşecuri ale unei societăţi călărite şi biciuite. Ma­jo­ritatea opiniilor sunt defavorabile gu­vernării şi regimului Băsescu-Boc. Me­sajele oamenilor loviţi în mod re­pe­tat de valurile crizei sunt drama­tice, pline de supărare justificată. Ele ne sunt transmise zilnic nouă, jurnaliştilor. Şi sociologilor, atunci când aceştia fac sondaje. Direcţia greşită a re­gimului actual este indicată de peste 80% dintre cei chestionaţi. Câ­teva milioane bune de cetăţeni ro­mâ­ni răspund constant în acest mod. Drama este că, între vorbe şi fapte, pră­pastia e uriaşă. Obişnuit să înjure prin birou sau acasă o putere care-l scârbeşte mai mult ca orice, românul n-are nici un chef să-şi manifeste do­rin­ţa de schimbare. Miile de protestatari de ieri merită apreciaţi pentru efortul făcut. Lor nu li se poate re­proşa nimic. În schimb, sutele de mii de potenţiali demonstranţi, care au gă­sit tot soiul de scuze pentru a nu fi pre­zenţi o oră sau două în Piaţa Cons­tituţiei, îşi merită cu vârf şi îndesat soarta. Fără un spirit combativ des­chis, manifest şi democratic, aşa cum există în Franţa, Spania sau Italia, abuzurile vor fi mereu nepedepsite şi chiar perpetuate. Nu sunt eu în postura să trag la răspunder