Am rămas cu impresia că era un clovn, obligat de fişa postului să ne aşeze un zîmbet în ceaşca de cafea, că era doar tipul de la Bingo. N-aş fi crezut că poate fi motorul unui proiect muzical, "HB Orchestra", cu priză la public, că-şi poate construi de la zero, pas cu pas, o nouă carieră. L-am văzut pe viu, în concert, şi am puterea să recunosc că m-am înşelat. Brenciu e şi un suporter adevărat al Rapidului, echipă a cărei galerie cîntă cel puţin la fel de frumos. E o relaţie sinceră, ca de la artist la artist.
- De ce Rapid? Cînd aţi devenit suporterul echipei din Giuleşti?
- Se întîmpla acum vreo 13-14 ani... Dar, de fapt, n-are importanţă de cînd... Important e cît şi cum iubeşti o asemenea echipă. O zi de suferinţă alături de Rapid face cît un an în altă "tabără"... Trebuie să ai inimă tare ca să fii suporter al Rapidului.
- Aţi făcut sport? În copilărie eraţi interesat de sport, de meciuri, de competiţii?
- Am făcut înot, tenis, ski, handbal şi puţin fotbal... Eram as în special la loviturile de la 11 metri. Nici un portar nu-mi oprea ghiuleaua!
A refuzat să cînte pentru Dinamo
- E adevărat că aţi refuzat să cîntaţi la o petrecere a clubului Dinamo, fiindcă sînteţi suporter rapidist? Aţi repeta gestul? Colegii din trupă nu s-au supărat că au pierdut onorariul?
- Da, e adevărat... Nu fac deloc caz din chestia asta. Cred că la fel ar fi făcut orice fan al Rapidului sau al oricărei echipe din Liga 1. La noi în orchestră filosofia e alta... Alergăm după artă, nu după bani!
- Care e relaţia cu suporterii Rapidului? Şi ei cîntă tot timpul.
- Beneficiem de un popor muzical şi foarte iubitor. Muzica este cea mai pacifistă armă pe care o galerie o poate folosi pe teren! Iar cei de la Rapid sînt maeştri în asta, trebuie s-o recunoaştem! Despre relaţia mea cu suporterii rapidişti pot spune că
