O fire pozitivă prin excelenţă, pianista şi profesoara Monica Anca a aflat secretul fericirii: să munceşti cu copiii şi să te bucuri de fiecare realizare a lor.

"Condiţia ca să poţi să fi fericit este să te poţi bucura de lucrurile mărunte, iar muncind cu copiii înveţi să te bucuri de acestea. Pentru că e ca şi cum ai lucra o dantelă: nu ştii niciodată dacă ai făcut destul sau dacă ai făcut totul bine. Şi atunci te bucuri de fiecare realizare, cât ar fi ea de mică”, explică profesoara Monica Anca unul dintre secretele fericirii ei. Alături, bineînţeles, de împlinirile pe care i le-au adus cei doi copii ai săi.

Primul pian l-a primit când avea doar 5 ani

La pian cântă de mai bine de 50 de ani. „Am avut primul pian la vârsta de 5 ani. Mi l-a adus tatăl meu de la Bucureşti”, îşi aminteşte profesoara. Ea povesteşte că, deşi s-ar putea crede că provine dintr-o familie înstărită, părinţii ei trăiau din salariile de dascăl. Adevărata lor bogăţie era dragostea faţă de muzică, transmisă, în mod cert, mai departe. „Tata, Nicolae Botezan, a fost profesor de muzică şi a condus multe coruri din Turda şi Câmpia Turzii, având legături foarte fructuoase şi cu Conservatorul din Cluj”, îşi aminteşte pianista.

A înfiinţat Asociaţia Pro Muzica Zalău

Chiar dacă pasiunea pentru pian a fost puternică şi precoce, Monica Anca a simţit că adevărata ei menire este să-i înveţe şi pe alţii, pe copii mai ales, să cânte. Mai întâi ca profesoară de pian la Şcoala cu Program de Artă, devenită mai târziu Liceul de Artă „Ioan Sima”, iar de câteva luni şi ca preşedintă a Asociaţiei Pro Muzica Zalău. „Am făcut asociaţia la cererea părinţilor, ai căror copii nu puteau să urmeze un liceu de muzică şi care vroiau să înveţe să cânte la instrument ca o completare a culturii lor generale, având, bineînţeles, şi o aplecare către muzică”, susţine Monica Anca.