Zilele trecute a avut loc a doua întrunire a Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPCRM), consacrată discuțiilor pe marginea rapoartelor privind săpăturile preventive, desfășurate la Roșia Montană, în perioada 2001 – 2006, în cadrul Programului Național de Cercetare ”Alburnus Maior”. Președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române a arătat că proiectul de dezvoltare minieră a Roșiei Montane nu poate fi blocat pe considerente de patrimoniu. În opinia sa, acesta nu se poate constitui într-o piedică în calea dezvoltării economice, ci, dimpotrivă, trebuie să fie armonizat şi să beneficieze de acest proiect, prin atragerea de noi resurse care să fie canalizate spre cercetare și conservare.

Săpăturile de la Roşia Montană, model pentru arheologia românească

Arheologii și experții care au susținut comunicări pe marginea rapoartelor de săpături au arătat că Programul Național de Cercetare ”Alburnus Maior”, inițiat de Ministerul Culturii şi Cultelor în 2001 și finanțat de RMGC, conform legislației în vigoare, a reprezentat un câștig indiscutabil pentru arheologia națională. Formarea unei echipe naționale, cu specialiști proveniți de la cele mai prestigioase instituții de profil (peste 80), folosirea unor metode și tehnici moderne de cercetare, precum și a unei baze logistice superioare, asigurarea resurselor necesare publicării rezultatelor săpăturilor au generat un model pentru arheologia românească, recomandat pentru a fi aplicat și pe alte mari șantiere de salvare.

Mii de morminte de incineraţie investigate

Coordonatorii sectoarelor de săpături de la Roșia Montană au subliniat importanța informațiilor științifice obținute în urma prelucrării materialului arheologic și a studierii vestigiilor arhitectonice relevate. Cercetările preventive, care au fost executate cu mult