Pe drumul ce leagă Aiudul de Ocna Mureş, aproape de intrarea în oraş, te întîmpină imaginea bizară, dar emblematică, a fabricii GHCL UPSOM ROMÂNIA S.A. (fosta Uzina de Produse Sodice Ocna Mureş), căreia îi stă de strajă clădirea neogotică a Castelului Teleki. Spun emblematică, deoarece, încă de la începuturi, istoria zonei se leagă de exploatarea sării, acest tip de exploatare fiind motivul apariţiei primei aşezări umane şi al ridicării primei fortificaţii, destinată apărării ocnelor. Fortificaţia s-a transformat, în timp, într-o simplă reşedinţă nobiliară, actualul „castel“ Teleki.

„Castelul“ nu mai oferă acum imaginea unei construcţii de apărare, actuala imagine fiind rezultatul unei bogate istorii, ce începe în secolele X-XI. Documentele istorice atestă încă din 1290, în zona ocnelor de la Uioara, prezenţa unei construcţii fortificate, sub numele de „Castrum Novum“. În secolul al XV-lea, domeniile Uioara (incluzînd ocne, castel, tîrg etc.) trec din administraţia Coroanei în posesia familiilor nobiliare, cunoscînd mai mulţi proprietari.

În anul 1649, domeniul de la Uioara este donat familiei Mikés. Cu această ocazie, tîrgurile sînt mutate la Zăbala (reşedinţa principală a familei), iar aşezarea îşi pierde rangul de oraş. Castelul medieval suferă şi el modificări, căpătînd, se pare, la mijlocul secolului al XVIII-lea, o înfăţişare barocă. În timpul Revoluţiei de la 1848, edificiul este incendiat, fiind distrus aproape în totalitate. Domeniul rămîne în proprietatea familiei Mikés pînă în anul 1854, cînd este cumpărat de contele Mikó Imre, guvernator al Transilvaniei şi fondator al Societăţii Muzeului Ardelean. Acesta se hotătăşte să refacă edificiul distrus. În vederea restaurării este angajat cunoscutul arhitect Antal Kagerbauer, cu intenţia „de a realiza în cel mai modern stil o atmosfera istorică“. De numele lui Kagerbauer se leagă apariţia formel