Comedia romantică la care vă invit, cu mult entuziasm, nu a fost aleasă pentru a se întrece la un Palme d'Or, dar a fost primită cu aplauze, care se pare că nu mai conteneau, în America, la Palm... Springs.
Ceea ce demonstrează că este o poveste care poate funcţiona la fel de bine şi dincolo de Ocean sau, cum spunea Mihai Chirilov, la premiera de la „Patria", s-ar putea să se facă şi un remake pe englezeşte. Scenariul foarte izbutit, plin de replici savuroase (încerc să le ignor pe cele câteva mai buruienoase), îi aparţine unei foarte talentate scriitoare pentru film şi teatru Lia Bugnar, care a pornit de la o idee a lui Alex Maftei. CNC, Televiziunea Română şi HBO au pus mână de la mână, plus încă alţi câţiva sponsori şi aşa vom reuşi să vedem şi un alt tip de producţie autohtonă. Totul începe într-o ambiguitate plină de farmec, care se va păstra până la sfârşit, trecând prin diverse faze, inclusiv în privinţa cuplului protagonist.
Cei doi, interpretaţi de Dana Voicu şi Ionel Mihăilescu, sunt o pereche cu aproape 20 de ani de căsnicie şi un băiat (Paul Diaconescu), care, în prag de majorat, le ţine socoteală la cea mai mică mişcare, văzându-şi în paralel de o foarte agitată viaţă sexuală şi ajungând să şantajeze pentru a avea şi el computerul faţă de care părinţii au ceva reticenţe, convinşi că el conotează cu ideea de... perversiune. Întâmplările se petrec la liceu, într-o spălătorie cu pretenţii, dar şi pe la concerte, mai ales însă în faţa calculatorului, pe care cei aflaţi la vârsta a doua îl descoperă ca sursă de amorezare. Zâmbetele personajelor sunt dintre cele mai subtile din cele pe care le-am sesizat de ceva vreme pe marele ecran. În ecuaţie intervine şi un psihiatru, interpretat cu mult şarm de Adrian Păduraru, (care pare din aceeaşi familie de actori cu Sebastian Koch, dramaturgul din „Viaţa altora") şi foarte încântat să se afle la v
