Radioactivitate, incendii, explozii, întuneric, oboseală, frică - şi cu toate acestea, 50 de oameni au rămas în infernul din Fukushima Daiichi, unde se luptă împotriva pericolului nuclear şi pentru salvarea a milioane de vieţi. Dacă va trebui, aceşti oameni vor muri la datorie. Click pe imagine pentru a mări

O rază de lumină aruncată de becul palid al unei lanterne taie întunericul, se opreşte pe un perete gri, îşi continuă apoi mişcarea grăbită, precipitată. Câţiva tehnicieni, apăraţi de radiaţia invizibilă doar de nişte costume albe de protecţie, înaintează încet, târâş, de-a lungul unui coridor îngust. Buteliile de oxigen pe care le cară în spate le îngreunează mişcările; când escaladează anevoios resturile unui perete sau se strecoară printre aparatele părăsite, seamănă ciudat de mult cu nişte broaşte ţestoase într-un decor post-apocaliptic dintr-un film science-fiction. Din când în când, se opresc în loc şi ascultă; din depărtare se aud explozii produse de hidrogenul scurs din reactoare, care explodează la contactul cu aerul.

Bărbaţii descrişi mai sus sunt câţiva dintre cei 50 de tehnicieni care încearcă cu toate forţele să prevină un dezastru nuclear. Numele lor nu au fost făcute publice, feţele lor sunt necunoscute celor 35 de milioane de oameni din regiunea Tokio care ar putea fi afectaţi de o posibilă catastrofă. Însă acesta este probabil ultimul lucru la care acei tehnicieni se gândesc acum; pentru ei, nu siguranţa familiilor lor şi în nici un caz propria siguranţă nu reprezintă o prioritate - ci să îşi facă treaba cât pot de bine, şi până la deznodământul final - indiferent care va fi acesta. Datoria înainte de toate, acesta este motto-ul lor.

Camarazi până la moarte

Misiunea lor este dificilă, iar condiţiile, grele: să pompeze apă de mare în reactoarele 1,2 şi 3, încercând să răcească combustibilul nuclear şi să prevină o t