Viaţa lui Kostas Venetis

de Octavian Soviany,

Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 2011, 421 p.

Un veritabil tur de forţă narativă este romanul lui Octavian Soviany, reuşind să atingă mai toate ţintele unui prozator care se respectă: să subjuge cititorul cu farmecul povestirii, să construiască un personaj unic în literatura română – sodomitul Kostas, rău alcătuit din naştere –, să poarte cititorul prin epoci şi locuri îndepărtate, pe care le reconstituie cu măiestrie şi cu minuţie, să păstreze suspansul pe tot parcursul celor peste patru sute de pagini, să creeze o întreagă galerie de personaje secundare care dau viaţă şi palpit poveştii.

Cartea este alcătuită ca o poveste în ramă, care conţine la rândul ei numeroase poveşti ale celor cu care destinul personajului principal se intersectează. Nemţoaica, tânărul amant al lui Kostas, scrie povestea vieţii acestuia chiar la cererea personajului care se narează pe sine, căci el, bolnav la pat, devenise prea slăbit ca s-o mai poată face singur. Kostas este un bătrân păcătos ce se face vinovat de toate netrebniciile de pe lume, dar care este convins că răul din el e din voia lui Dumnezeu. O ciudată credinţă în rânduiala lui Dumnezeu, sădită poate în copilăria sa petrecută într-o Grecie evlavioasă de la jumătatea secolului al XIXlea, nu va fi clintită de toate grozăviile făcute cu voia sau fără voia lui: „Dumnezeu ne alcătuieşte pe unii drepţi, iar pe alţii strâmbi, schimonosiţi. Dar cum ar ieşi la lumină dreptatea dacă n-ar exista nedreptatea şi cum s-ar putea recunoaşte cele frumoase altminteri decât prin felul în care se deosebesc de cele schimonosite? // De mic copil, eu, Kostas, m-am cunoscut strâmb şi strâmb am rămas până la bătrâneţe.”

Născut dintr-o mamă vicioasă care-l concepe, bănuieşte el la bătrâneţe, cu amantul său, Kir Apostolos, boierul din sat, crescut de un tat