- Istoric - nr. 744 / 18 Martie, 2011 Un prieten maghiar, unul dintre cei care, dupa decembrie 1989, au dovedit statornicie in relatiile firesti, umane, de amicitie sociala si culturala, m-a rugat sa fac o precizare. Si o fac: acum si aici! De fapt, am sa repet ce am mai spus si altadata, cu diferite prilejuri. A fi nationalist si patriot roman, aici, la noi, in Ardeal – o spunea si istoricul Alexandru Papiu Ilarian –, "una si aceeasi este!”. A fi nationalist, in acceptiunea noastra ardeleneasca, nu inseamna a dusmani sau a uri pe cineva. Nationalismul nostru, luminat, calculat, creativ – care a dat si Scoala Ardeleana –, traditional ardelenesc, se deosebeste fundamental de cel, sa zicem, dambovitean. A-ti iubi patria, deoarece nationalismul traditional ardelenesc nu poate fi disociat de patriotism, cu credinta si daruire, gestul nu trebuie confundat cu o sageata indreptata impotriva cuiva! Ne-a lasat aici, pe aceste meleaguri, Bunul Dumnezeu, sa ne intelegem si sa traim sub aceeasi lacrima a unui destin european. Sa credem si sa traim intr-o "Europa a natiunilor, nu a regiunilor”, cum spunea candva generalul Charles de Gaulle. Sa traim in acel respect reciproc! Toti cei care respecta Constitutia, legile romane sti, fiinta umana ne sunt prieteni. Iar daca avem ceva de reprosat, mai ales acum, dupa 15 martie, o facem in cazul acelor capete infierbantate care fac atata rau, atat romanilor, cat si maghiarilor! Nu avem nimic de impartit cu maghiarii de buna-credinta de langa noi. Ion si Janos, Petru si Peter, cu aceleasi griji si necazuri zilnice, sunt, azi, egali in saracia lor. Ce au ei de impartit? Nimic. Dar atunci cand vine vorba de verticalitate si de interes national, targuielile nu mai au loc. "Ce s-a castigat cu sange – se stie – nu se negociaza cu cerneala!”. Tocmai de aceea redam aici cuvintele-indemn ale lui Simion Barnutiu: "Asadar, fratilor, aduceti-va ami