Ecaterina Marieş are 35 de ani. Încă de când se afla pe băncile şcolii, Dumnezeu i-a scos în cale un băiat, cu care ulterior s-a căsătorit şi care i-a adus fericire şi stabilitate. Iubirea lor cea mare le-a fost întregită de o fetiţă, Ana. „Binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă creştere pe verticală şi durată. Şi iată-i, după 16 ani, tot împreună, cu mult mai îndrăgostiţi decât în prima zi. Ana, fiica lor de 3 ani, stă mărturie.
Vine o vreme însă când, pentru a se întări, iubirea trebuie să treacă prin încercări şi suferinţe”, scrie Dan Sântimbreanu, un prieten de-al cuplului, pe blogul său. Cati, cum îi spun prietenii, e un om optimist şi puternic. Nu se plânge. Nu se vaită. Zâmbeşte des şi crede cu tărie că Dumnezeu o va ajuta să poată fi alături de Ana, de la primii paşi pe care îi va face în grădiniţă până când şi aceasta, la rândul său, va avea copii mari.
În ziua în care sărbătoreau 14 ani de la cununia religioasă, în februarie anul acesta, femeia a primit vestea care i-a dărâmat universul lor frumos: în creier i se formase, de-a lungul a 10-15 ani, după cum i-au spus ulterior medicii, un meningiom sfenoidal stâng, o tumoare cerebrală digitiformă, la nivelul lobului temporal stâng, cam cât o mandarină. „Doctorii, observând forma tumorii, au spus că şansele ca ea să fie benignă sunt foarte mari. Masa voluminoasă 52/48/47 provoacă greutăţi medicilor, pentru că riscul de a face crize comoţiale este foarte mare”, povesteşte femeia. Simptome nu au existat. Nimic care să o fi pus pe gânduri şi să o fi determinat să meargă din timp la medic. „Din septembrie anul trecut am început să am probleme cu vederea. Vedeam două imagini pentru acelaşi obiect. Am crezut că este o variaţie de dioptrie, mai ales că eu sufăr de miopie de mai bine de 20 de ani”, povesteşte Ecaterina Marieş.
Şi aşa a amânat vizita la oftalmolog cinci luni. D-abia atunci când medic