Evenimentele ce se consumă pe diferite meridiane şi paralele ale lumii se succed cu repeziciune. Nici nu am apucat bine să desluşim în întregime ce se întîmplă prin vămile româneşti – dar prin alte instituţii ale Statului român de ce ar fi altcumva? –, şi sîntem aruncaţi de pe un continent pe altul. Revoltele populare ce au cuprins lumea arabă s-au extins cu repeziciune. Şi au aprins nu doar străzile marilor oraşe din Orientul Mijlociu, ci şi telefoanele principalelor cancelarii ale lumii. Rusia şi China sînt, la rîndul lor, îngrijorate de conflictele din zonă. Unde sînt mulţi bani în joc nu mai e loc de joacă. Cutremurul submarin şi tsunamiul ce a lovit Japonia ridică alte grave probleme în faţa comunităţii internaţionale. Nu este vorba doar de gestionarea unei crize umanitare, ci mai ales de pericolul unei catastrofe nucleare, care provoacă îngrijorare la Tokyo, nelinişte în ţările care au şi ele puternice şi utile centrale nucleare. Astfel că reînvie rapid mişcările şi protestele antinucleare din democraţiile vestice. Cîţiva mii de activişti au năpădit deja străzile din centrul Berlinului şi al Parisului pentru a protesta împotriva pericolului nuclear. Care, oricît ar exista – şi există, desigur –, nu poate anula programele energetice ale Vestului. Dacă o ţară cu tehnologie avansată precum Japonia este în pericol, ce să mai spunem de altele mai puţin avansate? Discuţii, mai mult sau mai puţin savante, au avut loc şi pe la noi, chiar dacă ascultăm mai mult opiniile românilor căsătoriţi în Japonia, şi nu pe cele ale experţilor. Nu e de glumă, nici de joacă. O reuniune de urgenţă a miniştrilor de Externe din G8, la Paris, a avut pe agendă situaţia gravă din Japonia şi Libia. Zeci de state au trimis deja, într-o formă sau alta, ajutoare Guvernului nipon. Sîntem siguri că tenacitatea, calmul şi răbdarea japonezilor – care sînt un fel de nemţi ai Asiei – vor da r