Liniştea mormântului
de Arnaldur Indridason, Editura: Trei
În apropiere de Reykjavik este descoperit un cadavru. Se pare că a fost îngropat acolo cu multă vreme în urmă. O echipă de arheologi încearcă să-l scoată la suprafaţă. Între timp, inspectorul Erlendur şi colegii săi mai tineri, Sigurdur Oli şi Elinborg, încep să ancheteze crima comisă cu peste cincizeci de ani în urmă. Cadavrul poate avea legătură cu perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când în zonă s-a aflat o bază militară britanică şi apoi una americană, dar, în acelaşi timp, ne poate trimite cu gândul la nişte rămăşiţe pământeşti de pe vremea vikingilor.
La rândul lui, Erlendur se confruntă cu o situaţie-limită în propria familie: fiica sa dependentă de droguri se află în comă şi are nevoie disperată de ajutorul lui. Fără îndoială, cel mai interesant personaj al acestei serii de romane este Erlendur Sveinsson, investigatorul dotat cu un spirit cartezian şi o logică impecabilă, în spatele cărora simţim empatie şi înţelepciune.
O intrigă poliţistă, un roman ce scoate la iveală o Islandă aflată în curs de modernizare, dar bântuită încă de spiritul superstiţiilor şi de claustrarea într-un mediu patriarhal.
Bogdan Suceavă, cel care a scris postfaţa cărţii, spune că lectura cărţii este un adevărat deliciu literar, fiind cel mai bun roman poliţist pe care l-a citit vreodată. „Trebuie să admit că pe vremea când locuiam în România, înainte să încep să călătoresc foarte mult, nu ştiam mai nimic despre Islanda, iar despre literatura islandeză ştiam încă şi mai puţin. Atunci când am citit o carte de dialoguri cu Jorge Luis Borges, am văzut că el menţiona tradiţia literară a Islandei cu un respect pe care eu l-aş fi crezut rezervat numai tradiţiei clasice greco-latine. Primul meu gând a fost că un asemenea interes cultural ar putea indica o excentricitate a unui scriitor celebru.
