Senatorul Şerban Valeca, specialist recunoscut la nivel internaţional în domeniul nuclear şi fost ministru al Cercetării, a relatat pentru „Adevărul de Seară” experienţa trăită la centrala care ţine în suspans o lume întreagă.Plecat în 1996 pentru un schimb de experienţă cu japonezii nuclearişti de la Fukushima, primul lucru pe care profesorul l-a observat atunci a fost lipsa specialiştilor.
Întreaga omenire aşteaptă cu sufletul la gură ca dezastrul nuclear din Japonia să fie evitat, asta după ce reactoarele centralei nucleara de la Fukushima par să cedeze. Eroi anonimi lucrează acolo zi şi noapte în încercarea de a preveni o catastrofă.
Despre riscul angajaţilor din prima linie ne-a povestit Şerban Valeca, preşedinte Consiliul Ştiinţific Institutul de Cercetări Nucleare de la Mioveni, românul care a văzut, în urmă cu 15 ani, cum simpli tehnicieni, şi doar o mână de specialişti, reuşeau să ţină în frâu una dintre cele mai mari centrale nucleare din lume.
Uimit de lipsa specialiştilor
„Primul lucru pe care l-am observat atunci a fost lipsa specialiştilor, cauză a fenomenului de îmbătrânire şi a lipsei investiţiilor. Însă toţi angajaţii erau foarte serioşi, aveau cultul uniformei. Munceau în continuu, ca nişte roboţi, protejaţi de costume speciale.
Fiecare era dotat cu un stilodozimetru cu care îşi măsura aproape continuu gradul de radiaţie, iar dacă cineva depista o doză mai mare, era trimis acasă pentru o perioadă nedeterminată, până la decontaminare”, îşi aminteşte expertul român.
Centrala, controlată din adăpost antiatomic
Programul de lucru era de şase ore, iar în fiecare zi, la ora 9 sau 10 se făcea o şedinţă de comitet tehnic în care se discuta despre problemele centralei, toată atenţia îndreptându-se însă spre vasul reactoarelor, dat fiind faptul că centrala era destul de
