Tito a sabotat cât a putut Festivalul Internaţional al Tineretului organizat în 1953 la Bucureşti.

Festivalul Internaţional al Tineretului, cum s-a intitulat oficial, desfăşurat în mai 1953 la Bucureşti, trebuia să fie un semnal pentru lumea occidentală că în România tinerii au condiţii optime de dezvoltare, dar să etaleze şi ospitalitatea poporului român, dorinţa regimului de colaborare cu statele civilizate.

Încă nu se ajunsese la Declaraţia din aprilie 1964, de „independenţă" faţă de Moscova, însă unele semne arătau că „toate drumurile duc spre Roma", metaforic vorbind.

Şi, pentru ca festivalul proiectat să devină un mare succes, ţara sărăcită trebuia să aprovizioneze cu produse agro-alimentare Bucureştiul, produse pentru circa 30.000 de tineri care, timp de o săptămână, vor dansa şi vor cânta , „înfrăţiţi" pe scenele din Capitală. Aşa a început o adevărată nebunie naţională de stocare în Bucureşti a unor mari cantităţi de alimente, băuturi, dulciuri etc. adunate din toate depozitele din ţară, din toate magazinele. Comuniştii au făcut „tabula rasa" în restul unităţilor de desfacere, astfel că, în foarte scurt timp, cu pile, fără pile, nu mai găseai nimic, niciunde. Era o adevărată şi premeditată înfometare a întregii ţări.

Manifestele lui Tito

Eram student pe timpul festivalului, concentrat la Otopeni, în cadrul convocărilor pe care studenţii la zi le făceau, periodic, prin catedra militară înfiinţată în fiecare facultate. Şi cum într-o dimineaţă de duminică am primit „bilet de voie în oraş", ne-am deplasat mai mulţi colegi spre centrul Capitalei şi, culmea, primul oaspete străin venit la festival şi întâlnit de noi pe o stradă din preajma Gării de Nord a fost un tânăr englez.

Era foarte voinic, dar ne-a apărut ca o „arătare": numai în chiloţi şi maieu, în picioare avea nişte tenişi rupţi, iar din nas îi cursese sânge. Un coleg c