Limaxul e un soi de melc scârbos, fără şira spinării, ca şi restul speciei, dar şi fără cochilie, ceea ce-l face şi mai vulnerabil, târându- se şi îmbăloşând în trecere totul. Asta e impresia pe care au lăsat- o şi miercuri aproape toţi parlamentarii din arcul puterii, când au rămas iarăşi ţintuiţi în fotolii, respectând ca o turmă ordinul de a nu participa la vot. Au fost doar cinci excepţii de oameni demni: patru au votat la vedere contra moţiunii, iar unul, Mircia Giurgiu (PDL), a avut curajul de a vota “pentru” ceea ce i-a adus mânia lui Boc: “îl vom exclude”. Dezbateri asupra Codului Muncii - mai mult răfuieli politice şi prea puţin aplicate. Penibilă insistenţa cu care Boc numea USL “uniunea socialistă”. A apăra drepturile sociale nu înseamnă a fi socialist, n-ar fi nimic condamnabil în asta, mai ales că în multe ţări UE partide socialiste puternice au fost sau sunt la putere. Apropo: PDL, până-n 2006, când Cotroceniul l-a revopsit peste noapte, a fost el însuşi “socialist”, iar în 2009 a luat guvernarea în “uniune socialistă” cu PSD. Azi, nu mai prea ştie ce e. Oricum, refuzând ideea de stat social nu e nici barem “democrat-liberal”. Mai curând, promovând aproape exclusiv interesele investitorilor străini şi ignorând pe cele ale salariaţilor, e LIBERTARIAN, iar prin comportament politic e LIBERTIN, deşi nimeni nu-l taxează aşa.

Şedinţa Parlamentului s-a prelungit până la miezul nopţii printr- un episod jalnic. Cum Preşedinţia, Guvernul şi MAE luaseră poziţia mutului faţă de declaraţiile profund ofensatoare ale unor înalţi oficiali ungari, în cap cu premierul Viktor Orban, la adresa statului român, amestecându- se grosolan în treburile interne ale ţării, liberalul Puiu Haşotti a propus adoptarea unei declaraţii prin care Parlamentul român să dezavueze cu demnitate naţională asemenea atitudini inadmisibile, care se ţin lanţ. Mircea Toader, Emil Boc, fi