Consum destul de greu documentare. E o chestie cu informația vizuală care îmi cere de două ori mai mult efort decât cea scrisă, atunci când e vorba de realitatea serioasă.
Dacă e video – prefer ficțiunea, cu prejudecata omului că viața inventată e mai interesantă, iar replicile editate sunt mai impresionante decât cele de reality-show. Bineînțeles că nu am dreptate. Și, de-a lungul timpului, câteva documentare mi-au demonstrat-o.
Bowling for Columbine e titlul pe care l-aș pune prima dată pe listă. (Deși, parcă tot Elephant câștigă balanța, dacă ar exista una). Acum vreo doi ani, la Sinaia, am participat la un festival de documentare pe teme eco. Ore în șir de vizionat animale care mor?, m-a întrebat cineva râzând. Am rezistat, însă, și chiar mi-a plăcut. Saving Luna e unul din filmele descoperite acolo, alături de The Fox & the Child.
Și așa ajungem la Festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania, care a început miercuri și continuă până luni, cu o serie de titluri pe care aș vrea să le bifez, dresându-mi încă o dată răbdarea și prejudecățile față de realitatea filmată încet.
Am văzut aseară Bogota Change (mai poate fi văzut și sămbătă, la 20:00, Cinemateca Eforie).
Filmul face parte dintr-un proiect mai mare despre reinventarea urbană. „Ne-am gândit să căutăm orașe mai sărace decât cele din Danemarca pentru a învăța din felul în care s-au schimbat”, a explicat autorul filmului, danezul Andreas Møl Dalsgaard, prezent la dezbaterea de la finalul proiecției.
De altfel, ochiul străin al regizorului se simte în documentarul despre Bogota: în romanțarea politicianului nonconformist și destinul (aproape hollywoodian al) orașului condus. Dincolo de asta, însă, filmul îți dă impuls de a crede în puterea orașului. Iar primarul protagonist – ca personaj de documentar – te seduce.
„We all have remedy”, spune
