Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional De când a ajuns pe cai mari în Ungaria, zdrobind în alegeri opoziţia de centru-strânga, Viktor Orban se vede urmaşul amiralului Horty. Mesajul din 15 martie este inspirat din zaţurile istoriei pe care le credeam colmatate, dând speranţe iredentismului maghiar, şi cuprinzând spiritul unei generaţii care citeşte despre Ungaria Mare doar din manuale. Un calcul bine făcut a programat "lovitura" care a căzut în plin. Criza politică şi economică din care ţara nu iese decât prin vorbele lui Boc şi Băsescu trebuie adâncită şi de o suspiciune legată de statalitatea României. Ca atare, Orban, plimbându-se pe hartă prin Ardeal ca românul plecat la şoping la Budapesta, a dat drumul la mesajul către ungurimea de pretutindeni. Ca să fie momentul şi mai bine "încălzit", un şogor l-a spânzurat şi pe Avram Iancu. Dacă ar fi să traducem situaţia în limbajul peluzei în extaz la victoria la scor, Orban şi ai lui au scandat "1, 2, 3, ne-am pişat pe ei!".
Cum au reacţionat "gazdele" ignorate total de oficialii statului vecin în timpul euforicei sărbători de 15 martie? Boc şi Băsescu s-au făcut că nu ştiu ce se întâmplă. Nici nu îi suspectez mult de prefăcătorie – ei de mult au rupt puntea care îi lega de realitatea ţării. Ministrul de Externe, mereu pe dinafară în orice subiect, s-a comportat la fel de imbecil ca şefii lui. Putea să sară ministrul Culturii din Guvernul pe care îl credem cu sediu încă la Bucureşti. Era pe acolo, prin preajmă, ca reprezentant al Guvernului României, şi ar fi trebuit să-i zică, pe limba lui ceva: "Alo, domnu’, vezi că ai sărit calu’ se supără mămăligarii ăştia care convieţuiesc pe lângă noi". Dar n-a zis.
Câtă umilinţă, câtă slugărnicie intră în piela unor politicieni români doar pentru a-şi salva o majoritate parlamentară formată cu UDMR. Pasul următor va fi când Orban îl va
