Ungurii au devenit din nou duşmanii ţării, nu doar fiindcă l-au spânzurat pe Avram Iancu, ci şi fiindcă vorbesc excesiv şi fără ocolişuri despre autonomie.

Lipsiţi de idei politice şi economice, Victor Ponta şi Crin Antonescu încurajează naţionalismul, ca posibilă trambulină care să-i arunce în fotoliile puterii. Doar aşa s-ar putea explica insistenţa opoziţiei de a adopta o declaraţie politică împotriva „iredentismului" unor oficiali de la Budapesta, chiar în ziua în care Parlamentul avea pe ordinea de zi moţiunea de cenzură. Sub bagheta PNL, care pare să fi uitat definitiv care sunt principiile liberalismului, discuţiile despre „pericolul maghiar" se întorc în discursurile parlamentarilor români ca la începutul anilor '90. Ion Iliescu şi oamenii lui arătau mereu cu degetul spre Ungaria de câte ori aveau probleme greu de rezolvat: când legitimitatea lor era pusă la încercare, când creşteau preţurile carburanţilor, când criza economică stârnea nemulţumiri.

15 martie, ziua în care maghiarii de pretutindeni îi comemorează pe eroii Revoluţiei liberale de la 1848, a fost după 1989 prilejul pentru naţionaliştii români să umple găleţile cu lături şi să le arunce în piaţa publică. Folosindu-se de discursurile pătimaşe ale oficialilor de la Budapesta şi de unele derapaje ale maghiarilor ardeleni, politicienii români şi-au găsit mereu pretexte pentru a vorbi despre iredentismul Budapestei. Pentru Crin Antonescu declaraţiile demnitarilor unguri referitoare la autonomia revendicată de secuii români este amestec în treburile interne ale României. Mesajul liderului liberal este clar: românilor trebuie să le fie frică frică de o eventuală extindere a Ungariei prin anexarea Transilvaniei.

Crin Antonescu îşi imaginează că PNL poate câştiga electorat, ca odinioară PRM, pe seama fricilor românilor. Preşedintele liberalilor nu-şi dă seama că intrând în această spira