În legătură cu decizia Ministerului Sănătăţii de a reprofila 71 de unităţi sanitare cu paturi în cămine pentru persoane vârstnice (hotărâre ajustată între timp, unele spitale urmând să devină „centre de permanenţă“), decizie care ar trebui să-l bucure pe un specialist în Geriatrie-gerontologie (aşa cum este subsemnatul) şi, de asemenea, să constituie un semnal al preocupării Ministerului pentru asistenţa medicală, îngrijirile şi ocrotirea acestei categorii a populaţiei, doresc să exprim câteva puncte de vedere personale, în spiritul politicilor europene în domeniu. (...)

În legătură cu decizia Ministerului Sănătăţii de a reprofila 71 de unităţi sanitare cu paturi în cămine pentru persoane vârstnice (hotărâre ajustată între timp, unele spitale urmând să devină „centre de permanenţă“), decizie care ar trebui să-l bucure pe un specialist în Geriatrie-gerontologie (aşa cum este subsemnatul) şi, de asemenea, să constituie un semnal al preocupării Ministerului pentru asistenţa medicală, îngrijirile şi ocrotirea acestei categorii a populaţiei, doresc să exprim câteva puncte de vedere personale, în spiritul politicilor europene în domeniu. În baza expertizei (şi experienţei) pe care o am în managementul instituţiilor de asistenţă şi îngrijiri ale vârstnicului (am fost timp de mai mulţi ani, până în 2007, expert-formator străin şi „maître de stage“ la École Nationale de la Santé – Rennes, Franţa, domeniul meu de colaborare fiind managementul asistenţei persoanelor vârstnice, comunitar şi instituţional) şi a informării şi documentării pe care am efectuat-o în domeniul politicilor sociale internaţionale şi, în special europene, privind problemele contemporane ale populaţiei vârstnice, mă consider îndreptăţit să exprim unele puncte de vedere care vin în dezacord cu deciziile Ministerului, dar care sunt conforme cu politic Publicitate ile europene l