- Editorial - nr. 744 / 18 Martie, 2011 Neam bland, iertator si tolerant lasat de Dumnezeu pe pamant, romanii stiu, demult, cat pot cantari, la adevarata lor valoare, intr-o societate civilizata, cuvintele lui Tacitus: "Sine ira et studio” ("Fara ura si partinire!”). Au gandit la sensul lor romanii ardeleni, si la 1848, cand, in acel razboi civil, nimicitor, prin care se urmarea in Transilvania dominatia etnica ungureasca, 40.000 dintre ei cadeau sub glont sau in latul spanzuratorii, printre care si sute de preoti ortodocsi si greco-catolici ucisi miseleste, cand peste 300 de sate, biserici si manastiri au fost incendiate si rase de pe fata pamantului de trupele si de "tribunalele de sange” ale lui Kossuth Lajos, "preamaritul conducator”, proslavit, cu trei-patru zile in urma, prin localitatile maghiare ale Ardealului. "Fara ura si partinire!”. Asa a crezut romanul ardelean dintotdeauna, nebagand de seama valvataia amenintatoare din urma lui si acel dispret suveran, indreptat impotriva fiintei sale. Noi iertam! Dar nu uitam! Asta trebuie s-o stie, mai ales neprietenii nostri. Ne-am amintit, din nou, aceste cuvinte, din pacate, si la 15 martie din acest an, la sarbatorirea, cu fast si dispret total fata de natiunea romana, a Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, in chiar inima de Romanie! Oare cum am putea uita, cand un zevzec, dus cu pluta, Csibi Barna, il spanzura, la Miercurea Ciuc – simbolic, bineinteles –, il batjocorea si-l hacuia pe Craisorul Muntilor, Avram Iancu, comandant de oaste, la 24 de ani, in Cetatea de cremene a Apusenilor, simbolul luptei pentru libertate, eliberare si dreptate nationala a romanilor din Transilvania? Lider al Garzii Secuiesti, formatiune de extrema dreapta interzisa in Ungaria, nu si in Romania, unde acestor gugustiuci li se permite totul, functionar al Directiei Generale a Finantelor Publice Harghita, platit, deci, din banii nostri, a