Veche de câteva mii de ani, tradiţia depunerilor oaselor celor morţi în locuri precum osoarele – sau gropniţe, cum se mai numesc pe la noi – se ţine încă în zilele noastre. Iar aceste „oraşe ale morţilor”, devenite mărturii ale timpului şi, mai ales, ale spiritului religios, ascund o lume subterană misterioasă. Astfel de capele sau anexe, unde sunt depozitate oseminte, se întâlnesc inclusiv în România, însă cele despre care veţi citi aici sunt considerate unele dintre cele mai impresionante.
Cea mai înfricoşătoare „reşedinţă” a morţilor se află, fără doar şi poate, într-una dintre periferiile oraşului ceh Kutna Hora, la circa o oră de Praga. Osuarul din Sedlec este, de fapt, o capelă de mici dimensiuni, decorată cu oasele a peste 40.000 de oameni, unele scrieri avansând chiar un număr mult mai impresionant – 70.000. Chiar în mijloc, atârnat de plafon stă un candelabru uriaş realizat în întregime din ciolane de oameni. Pe un perete, blazonul familiei Schwarzenberg – şi el „construit” din porţiuni din schelete de morţi. De altfel, toată mobila şi toate decoraţiunile din această capelă creştină sunt realizate din oase umane.
„Oasele noastre le aşteaptă pe ale tale”
Sub Biserica Santa Maria della Concezione dei Cappuccini din Roma, un loc pe care mulţi îl consideră macabru a adunat, de-a lungul secolelor, rămăşiţele pământeşti a mii de călugări cappuccini. În cele patru încăperi din Cripta Cappuccinilor (încăperea craniilor, a pelvisurilor, a celor trei schelete, precum şi a oaselor picioarelor şi a coapselor) au rămas rămăşiţele fragmentate sau întregite (şi acoperite cu robe maronii cu glugă) a circa 4.000 de călugări care au servit în acest lăcaş sfânt din Roma timp de aproape patru sute de ani, mai exact în perioada 1528-1870. Corpurile lor s-au descompus în circa trei decenii şi abia apoi au fost deshumate, curăţate, lăcuite şi aranjate pe zidur
