Zilele trecute am participat la mai multe întâlniri academice și ale societății civile unde am discutat despre valori și rolul lor în viața noastră. Am fost un pic dezamăgit de modul în care sunt tratate și înțelese valorile. Se rămâne încă prea mult la analize teoretico-conceptuale solemne și nu se înțelege faptul că valorile fac sens doar dacă sunt abordate pragmatic și operațional. M-am gândit astfel că o clarificare a valorilor și rolului lor se poate face cel mai pragmatic prin analiza unor valori specifice. Cred de asemenea că acest demers ar putea avea o anvergură mare pentru publicul larg, mai ales în contextul social în care trăim astăzi.

Încep astăzi aceast demers de analiză a valorilor, discutând despre Onoare. Am fost amorsat să încep cu această valoare de evenimentele din Japonia, amintindu-mi că, deși Japonia a fost în genunchi de multe ori și este îngenuncheată și acum de evenimentele dramatice prin care trece, aceasta s-a ridicat mereu în picioare, mai puternică, valoarea Onoare fiind fundalul acestei atitudini comportamentale. Poate că România învață și ea acestă atitudine!

Ce este Onoarea?

Onoarea are sensuri şi semnificaţii multiple. Ea a fost analizată mai ales în filosofie şi teologie, dar implicaţiile ei pragmatice au fost studiate experimental în psihologie. Definiţia de lucru, după care mă voi ghida, este aceea care ne spune că Onoarea înseamnă să ai o grila explicită de valori pe care să o implementezi constant în ceea ce faci, iar atunci când nu o implementezi, din motive diverse, inclusiv independente de tine, să fii dispus să-ţi asumi comportamente corective şi responsabilitatea eşecului (responsabilitate operaţionalizabilă comportamental). În contextul moralei (care se referă la valori – ce trebuie făcut) şi al eticii (care se ocupă de studiul sistematic al valorilor), Onoarea apare ca un profil valoric/cod de valori