Câştigă aproape 500.000 de lei pe an, dar spune că s-a îmbogăţit din terenuri. În deplasări, mănâncă, doarme şi bea pe banii sindicaliştilor.
1 /.
Până în decembrie ’89 a fost un banal asistent medical la Secţia de radiologie a actualului Spital "Sf. Ioan". De loc din Alba-Iulia şi şcolit la Hunedoara, se aciuase pe la Bucureşti. Zice că avea două case şi o Dacie şi nu se mai găseşte nimeni care să spună dacă asistentul, pe atunci în vârstă de 35 de ani, se făcea că nu simte când i se vâra în buzunar Kentul şi, în sertar, nessul. Acum, la 55 de ani, are o casă şi un apartament în Capitală, încă una de vacanţă pe lângă Snagov, mai multe terenuri intra şi extravilane, bijuterii, tablouri, icoane şi 10 conturi în valută sau lei.
Poţi să cauţi cât doreşti, dar nu-i găseşti nicăieri CV-ul. Conform declaraţiei de avere, e unul dintre cei mai bogaţi, pe hârtie, lideri sindicali. Când l-am întrebat de avuţia sa, s-a înroşit şi s-a enervat brusc. Chestionat despre averile altor sindicalişti, a reînceput să zâmbească. E liderul sindicatului Sanitas şi preşedinte al CNSLR Frăţia. Îl cheamă Marius Petcu.
Şi-a creat o altfel de perspectivă
Entuziast şi oportunist, a simţit că umplerea vidului sindical de după Revoluţie echivalează cu găsirea găinii cu ouă de aur: "Am pornit de la «Sf. Ioan» şi, împreună cu câţiva colegi din teritoriu cu care am fuzionat, am înfiinţat Sanitasul, pe 1 februarie ’90. La început am fost vice… Acum nu mai mi-e dor de meserie, deşi mi-a plăcut. Am considerat că pot să fac mai mult, pentru mai mulţi. Mi-am creat o altfel de perspectivă!".
Spune că de mic a fost un tip conflictual şi revendicativ: "În şcoală, liceu şi, mai ales, în postliceală am adunat colegi care nu erau mulţumiţi de regulile acelei societăţi. Am polarizat energii! Securiştii au vrut să mă exmatriculeze!", bravează f