Când am auzit de cutremurul din Japonia primul meu gând a fost la T. T este clientul companiei la care lucrez de aproximativ un an. T este clientul ideal: mereu serios, mereu cu specificaţii clare, mereu corect la bani şi înţelegător atunci când există programări pe săptămânile următoare. T inspiră respectul nostru şi prin modul în care răspunde, ne face să ne fie drag şi să încercăm să-l mulţumim.
Când a intervenit cutremurul, T. tocmai trebuia să trimită o nouă tranşă de bani pentru a continua munca la proiectul lui. Nu mică ne-a fost mirarea când am observat că banii au ajuns la timp, aşa cum promisese. Şi mai tare ne-am mirat atunci când am observat că T. răspunde la mail-uri la fel ca de obicei, cu aceea notă de profesionalism şi cu aceeași claritate a deciziilor.
Deoarece proiectul lui era destul de complex, eram nevoită să îi scriu cam 10-15 mesaje pe zi şi la toate aşteptam răspuns. Mă gândeam de fiecare dată: T. este din Tokyo, oare cum o fi pe acolo nenorocirea? Oare ce face T.? Oare azi va răspunde? Chiar daca cu o întârziere de o zi (cred că în loc de marţi a răspuns miercuri), T. a continuat să răspundă dar şi-a schimbat ora la care răspundea: în loc să trimită emailuri pe la 9-10 dimineaţa, acum răspundea seara pe la ora 17.00, semn că poate locuieşte în altă parte acum. În rest, nicio schimbare în atitudinea sa.
T. îşi construieşte un portal care să permită oricărui om interesat, să înveţe lucruri noi prin intermediul unor profesori care îşi oferă serviciile pe site. Nu intru prea mult în detaliile afacerii, însă T. continuă să creadă că are pentru ce lucra în continuare la proiectul său şi momentan, aprobă design-ul noului site şi doreşte culori deschise, cât mai mult alb, portocaliu şi verde.
Nu mi-aş dori să fiu în locul lui T. şi încă mă mai întreb dacă luni va răspunde pentru că vineri nu mi-a scris nici un email. Însă mi-
