Marea din varful muntelui

Bezna muntelui navaleste in camera si pune stapanire pe ea. Acopera, pe rand, ligheanul in care pana mai adineauri Andrei a curatat porumb, mormanul de haine vechi pe care taica-su nu se indura sa le arunce, televizorul prafuit si cele cateva filme luate la troc, din oras, pe tuica. In dreapta, lipit de pat, este un corp vechi de biblioteca, plin cu carti. Baiatul nu il vede, dar il pipaie prin intuneric. Pentru Andrei Avramoni, maine este o zi importanta: are olimpiada la limba si literatura romana. De-asta se si culca mai devreme. Daca nu ar fi fost olimpiada, ar fi stat si ar fi citit, pana tarziu, asa cum face de obicei. Raftul acesta cu carti este pentru el o comoara. Le-a citit si le-a recitit. Paginile lor miros a iarba si a soare, din verile trecute, cand mergea cu turma si citea pe tapsan. Cate volume sa fi strans pana acum? O suta, doua sute? Vreo 30 a luat cand cei de la biblioteca scolii au scos cartile vechi, sa le dea foc, in curte. Le-a carat pe rand acasa, indesate in ghiozdan, cateva pe zi, pana in varful dealului. Apoi sunt cartile cumparate in excursiile cu scoala, sau de fiecare data cand a mers la Hunedoara. Pasiunea lui Andrei pentru carti a facut inconjurul satelor paduranesti. Copiii au povestit acasa si acum chiar si oamenii mari din Rachitova stiu ca lu' Andrei a lu' Avramoni ii plac cartile, ca niciodata in excursii nu isi ia dulciuri sau sucuri, ca ceilalti copii, ci pastreaza toti banii pentru a sta, apoi, cu ochii in literele marunte ale paginilor. Cei cativa banuti pentru carti ii face cu lapte de la vaci. Merge cu lapte in sat si tatal sau ii da voie sa pastreze o parte din bani. Uneori a ajuns pana la Hunedoara. Asa a descoperit, langa librarie, un domn care vinde DVD-uri cu filme. A cazut la intelegere cu el: pentru un disc cu trei filme, ii va da un litru de tuica. Cand a vazut si a ascultat mar