Ministrul german de Externe Guido Westerwelle a vrut neapărat ca ţara sa să facă parte din Consiliul de Securitate al ONU. Iar acum a ratat ocazia să contribuie la o reuşită istorică a forului internaţional.
Colonelul Muammar Gaddafi a reacţionat rapid la decizia Naţiunilor Unite şi a anunţat încetarea operaţiunilor împotriva rebelilor. Reacţia liderului libian arată că demonstraţia de forţă a Consiliului ONU şi alianţa extraordinară formată din Statele Unite, Liga Arabă şi europeni au dat roade. Dar unde sunt germanii în toată această poveste? Se pare că undeva alături. De ce s-a abţinut Berlinul în cadrul votului din Consiliul de Securitate?
Ce explicaţii poate da ministrul de Externe Guido Westerwelle despre decizia sa de a nu aproba o zonă de excludere aeriană în cazul Libiei? Şi culmea, germanii au fost mereu aceia care au insistat asupra adoptării unei Politici comune de Securitate şi Apărare în cadrul Uniunii Europene.
Iresponsabilă decizie! De teama unui război terestru, Germania s-a abţinut de la votul din Consiliu, a explicat şeful diplomaţiei de la Berlin. Fiecare stat trebuie să se ajute singur, iar, în schimb, Germania va susţine, cu sancţiuni economice, presiunea internaţională asupra regimului Gaddafi. Adică, atunci când eşti pe jumătate mort, să te ajuţi singur?
Rezoluţia ONU trebuia să arate, de fapt, unitatea Occidentului şi trebuia să fie o demonstraţie de forţă care viza un dictator fără scrupule, aşa cum este Gaddafi. De evoluţiile din Egipt s-a bucurat ministrul Westerwelle. Dar Libia îi pare şi lui, şi cancelarului Merkel prea fierbinte.
Liga Arabă şi-a dat acordul, în urmă cu mai multe zile, pentru aplicarea unei zone de excludere aeriană deasupra Libiei, populaţia din regiunile aflate în zona de risc a dorit explicit o intervenţie a Occidentului şi a sărbătorit rezoluţia ONU pe străzile din Benghazi, ca şi c
