Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca Dan Voiculescu a fost colaborator al Securitatii.
Cu exceptia acuzatului, a avocatilor si a acolitilor, nimeni nu se indoieste de justetea verdictului. Pentru a-si recupera onoarea pierduta, Dan Voiculescu va ataca hotararea la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. E dreptul lui. Putini cred ca va avea si castig de cauza. CEDO nu verifica daca autorul recursului a colaborat sau nu cu Securitatea, ci doar daca drepturile lui au fost respectate pe parcursul procedurii judiciare. Or, un om care a contestat constitutionalitatea legii de functionare a CNSAS, a avut castig de cauza si a determinat schimbarea ei nu se poate plange ca nu i-au fost respectate drepturile.
Si cum ar putea-o face cand in timpul anchetei a recunoscut ca a dat informari, desi acum sustine ca doar pentru uzul institutiilor la care a lucrat, si le-a semnat cu "Mircea" si "Felix", nume date de ofiterii de securitate, cu acordul lui Dan Voiculescu. Cum ar putea-o face cand informarile lui erau adnotate de ofiteri de securitate care i-au apreciat calitatile, "inteligenta sclipitoare", "prezenta de spirit", l-au si criticat tovaraseste, "smecher si prudent", "ingamfat si orgolios", ceea ce denota familiaritate cu omul si buna lui cunoastere. Sunt calitatile cu care Voiculescu a propus relativizarea pactului cu diavolul, "eram obligat sa-mi castig si eu o paine", "toti cei care lucrau la stat au dat informatii", "am vorbit numai despre straini", "nu turnam in sensul de a face vreun rau". Insa exista marturii si documente care dovedesc ca Dan Voiculescu n-a vorbit securistilor din pur patriotism, doar despre straini, a vorbit si despre colegi si rude care au avut mai apoi de suferit. Excedat de insistenta anchetatorilor, Dan Voiculescu a trecut de la "n-am colaborat", la "am comunicat cu Securitatea", dupa care a sarit la "am fost obligat sa
