- Fost inginer sef al Exploatarii Miniere de Stat de la Rosia Montana, membru al Fundatiei Culturale "Rosia Montana" -

In dimineata zilei de 16 mai, 1970, pe la ora 3, telefonul de serviciu al inginerului sef Aurel Santimbrean a sunat lung, prevestind o urgenta extrema la intreprinderea miniera Rosia Montana. La celalalt capat al firului, unul dintre maistri tipa in palnie: "Veniti, tov. inginer sef, s-a crapat pamantul si s-a prabusit tavanul galeriei peste vagoneti, iar suvoaiele de namol si apa vin peste noi in cascada, cu busteni, crengi si frunze..., nu's ce poate fi...". Omul vorbea de un "accident natural", petrecut la 140 de metri adancime. La volanul Daciei sale 1100, cu ochii inca tulburi de somn, tanarul inginer a ajuns la Rosia inainte de ivirea zorilor. Dupa investigatii amanuntite, si-a dat seama ca echipa sa a facut una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din Europa: o mina de aur romana intacta! Sapaturile ulterioare, inclusiv cele datorate arheologilor francezi, realizate in urma cu 5-6 ani, in masivul Carnic, au intarit o "suspiciune" mai veche a specialistilor romani, anume - ca Rosia Montana este importanta prin aur, dar este si mai pretioasa, de-a dreptul unica in lume, prin monumentele ei aflate in adanc. Povestea pe care ne-o spune inginerul geolog Aurel Santimbrean anuleaza orice incercare de a minimaliza acest patrimoniu inestimabil.

Comoara de sub pamant

- Ce ati gasit atunci, in 1970, domnule inginer? Va mai amintiti momentul surprizei maxime?

- Dupa ce s-a scurs apa si am putut intra, am crezut ca am dat peste o galerie veche de vreo cateva zeci de ani, eventual de pe vremea austriecilor. Nu-mi puteam imagina ca intrasem acolo unde, timp de doua mii de ani, nu mai ajunsese nimeni, nu mai patrunsese nici macar aerul... Stiam ca in masivele Orlea, Tarina si Carpeni fusesera lucrari