Aşa începe povestea Teatrului din Bănie care, după 150 de ani, este un „focar de cultură din inima Olteniei“, cum îl numea Florea Firan în caietul aniversar din 1975: „Noi, în lipsa altor documente, socotim că primul spectacol al Teatrului Naţional din Craiova (TNC) a avut loc în ziua de 29 iunie 1850, pe scena Şcolii Centrale, evenimentul fiind consemnat de Gheorghe Chiţu în ziarul bucureştean «Vestitorul românesc», numărul din 18 iulie 1850“.

Repertoriul teatrului, la începuturi sub directoratul soţilor Theodorini, calitatea spectacolelor şi valoarea componenţilor trupei au fost luate în seamă de presa timpului. În 1858, marele şi exigentul cronicar muzical al timpului, Nicolae Filimon, cel care a scris „Ciocoii vechi şi noi“, nota, referindu-se la opereta-parodie „Judita şi Holofern“, că partitura Mariei Theodorini „fo cea mai bine condusă“, mai ales datorită vocii sale „simpatice şi bine intonată în coardele medii“. Curierul de Iaşi din octombrie 1871 face o remarcă elogioasă la adresa artiştilor din Craiova: „Din artişti, unii s-au distins prin joc inteligent şi corect“. În acelaşi ziar, 13 numere mai târziu, Teodor Burada o complimentează pe Raluca Stavrescu, folosind poate cele mai frumoase cuvinte: „Dna Stavrescu, în rolul Margaretei, nu vom zice mai mult decât că, dacă am fi fost Al. Dumas, i-am fi dedicat piesa D-sale“. Raluca Stavrescu făcea parte din familia care a dat-o scenei craiovene pe Elena Theodorini.

După nefericita moarte a soţului ei, în 1873, Maria Theodorini regrupează trupa craioveană, dar susţine şi debutul Aristizzei Romanescu, „nume care va străluci totdeauna în constelaţia talentelor teatrului românesc“. Între 1886 şi 1888, poposind pentru ceva timp la Craiova, Elena Theodorini pune la cale „refacerea teatrului“.

Amploarea reparaţiilor, dotarea localului din Craiova cu cele mai moderne instalaţii tehnice (s-au introdus, pe