Prin online-ul românesc circulă un fel de poveste care spune că un advertiser l-a întrebat pe un proprietar de site câți vizitatori unici are. „Câți ai vrea să am?“, a răspuns acesta, aluzie la faptul că numărul de unici pe un site nu mai este o problemă, el putând fi „ajustat“ în funcție de preferințe sau nevoi.
Nu cu mult timp în urmă, Capital a publicat un material în care expunea metodele pe care le folosesc unele site-uri pentru a ajunge în topul publicațiilor online cu cei mai mulți clienți unici. Concluzia dovedea că înșelați din acest gen de practici sunt advertiserii care vând reclamă în mediul online și care își planifică o campanie de comunicare în funcție de numărul de unici ai unui site.
Ce faci însă, ca advertiser, când numărul de unici pe care îl vezi scris în raportările de trafic nu reflectă, în întregime, realitatea? Agențiile mai au la dispoziție și alți indicatori care le pot ajuta să-și facă o imagine mai clară asupra modului în care utilizatorii accesează un site. „Bounce rate-ul“ și timpul mediu petrecut pe site sunt doar două dintre ele. Tehnic vorbind, „bounce rate“ se poate defini ca raportul, exprimat în procente, dintre numărul de vizite pe o singură pagină și numărul total de vizite. „Bounce-rate-ul“ și timpul petrecut pe site sunt indicatori care arată, practic, nivelul de interes al utilizatorilor pentru site-ul respectiv.
„Să luăm ca exemplu o vitrină, aparținând unui magazin prin fața căruia trecem, fără a întoarce privirea. Acesta este bounce rate-ul: o primă impresie defectuoasă făcută unui client (vizitator al site-ului), care apoi refuză să continue interacțiunea la nivel de conținut“, explică Andrei Frunză, online business manager la Ringier România. „Este unul dintre indicatorii calitativi fundamentali pentru evaluarea oricărei proprietăți web“. Motivul? „Intr-o piață «guvernată» de metrica unicilor la n
