La exact opt ani de la inceperea celui de-al doilea razboi din Irak, o tara araba se afla din nou sub bombe. O Coalitie internationala vrea sa impuna zona de interdictie aeriana in Libia si sa il impiedice pe Muammar Gaddafi sa isi masacreze poporul. Coalitia actioneaza in baza mandatului dat de rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU. Avioanele bombardeaza tinte militare fixe si mobile. Gaddafi ameninta ca va transforrma Mediterana in „camp de lupta” si ca fortele sale vor ataca orice obiectiv „civil sau militar” din Mediterana. Deocamdata, riposta militara a fortelor lui Gaddafi este insa redusa.

Comunitatii internationale i-a fost nevoie de mai multe saptamani ca sa reactioneze. Am asistat la un veritabil balet diplomatic, la declaratii facute azi care erau retractate pe jumatate maine. Pana la urma, la impulsul Frantei si Marii Britanii a fost votata rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate ONU. Dupa care, un summit extraordinar tinut la Paris a permis inceperea atacurilor. In ultima clipa, am putea spune, deoarece trupele lui Gaddafi bombardau deja ultimul bastion serios al insurgentilor, orasul Benghazi. Daca Gaddafi ar fi reusit sa preia puterea in Benghazi inainte de atacurile aliatilor, zona de excludere aeriana ar fi ramas practic fara obiect.

Cum s-a ajuns aici

Varfurile de lance ale operatiunii sint Franta si Marea Britanie. Franta lui Nicolas Sarkozy vrea sa stearga imaginea pe care a dat-o la inceputul revoltelor din „primavara araba”, cind fostul ministru de externe, Michelle Alliot Marie, propunea voalat sprijinul Parisului pentru Ben Ali ca sa stapaneasca manifestatiile impotriva regimului. Sarkozy a fost cel care si-a surprins partenerii europeni ( si chiar propriul ministru de externe, Alain Juppe ) in urma cu zece zile, recunoscind Consiliul National de Tranzitie ( din Benghazi ) drept unicul interlocutor din Libia.