Întâmplările prin care a trecut spionul german Heinrich Faber le-am cunoscut, mai întâi, cu ajutorul unui film, „Eye of the Needle”, în care Donald Sutherland a jucat extraordinar. Dar „Prin urechile acului”, cartea lui Ken Follett, care a inspirat această peliculă, este o realizare şi mai complexă.
Autorul ramifică acţiunea romanului său în foarte multe direcţii, ceea ce presupune convocarea la rampă a multor personaje. Unele au existat în carne şi oase – Hitler, Goring, feldmareşalul Rommel, Churchill... Altele sunt imaginare – ne reţin atenţia, în special, profesorul Percival Godliman (smuls de la studiile sale de medievalistică şi chemat să ajute la prinderea spionilor) şi inspectorul Frederick Bloggs. Protagonistul este însă Heinrich Faber, care acţionează din umbră pe teritoriul Marii Britanii, încă înainte de începerea celui de al doilea război mondial.
Rareori literatura de spionaj a propus un prototip de spion mai interesant decât el. Este nemilos – i se spune „Acul”, Die Nadel – deoarece îşi omoară victimele cu un stilet pe care îl păstrează în permanenţă asupra lui. Este un profesionist în arta disimulării, fiind pregătit să interpreteze oricând un alt rol – când pe acela de funcţionar la căile ferate, când pe acela de comis-voiajor, de pescar sau de... ornitolog. Nu bea, nu fumează şi nu are nici alte vicii care să-i pericliteze misiunea secretă. De aceea nici nu poate fi prins, existenţa lui fiind doar bănuită.
Miza jocului său periculos este extraordinară. Ziua Z – ziua debarcării trupelor aliate în Franţa se apropie. Dar unde va avea loc? Pentru a deruta Statul Major al armatei germane, aliaţii apelează la o cacealma, vrând să-i convingă pe nemţi că invazia se va produce prin Pas de Calais. În acest scop, în sud-estul Angliei sunt aduse tancuri, piese de artilerie, avioane, flotile. O formidabilă concentrare de forţe. Dar toa
