Când a aflat că suferă de o boală incurabilă, Robert şi-a cumpărat loc de veci şi s-a gândit la sinucidere. Un medic de la o clinică privată din România i-a pus diagnosticul fatal de atrofie cerebrală şi i-a mai dat maximum doi ani de trăit. Pentru ultimele luni de viaţă, doctorul i-a prezis omului activ de 43 de ani, care a pus pe picioare o afacere de succes, că va suferi de demenţă şi va ajunge o legumă.
După o lună, bărbatul a repetat analizele în Germania şi a aflat că n-are nimic la creier. O femeie de 50 de ani din Bucureşti a fost operată de cancer ovarian, iar, la puţin timp după intervenţie, a aflat că, de fapt, era perfect sănătoasă. Medicii de la un spital de stat au decis s-o opereze fără să-i repete analizele pe care le făcuse în altă unitate. Diagnosticele puse după ureche aruncă în disperare şi nenorocesc români în fiecare zi. Colegiul Medicilor admite erorile ca parte inevitabilă a paşilor către progres şi, de aceea, nu dă sancţiuni mari doctorilor care greşesc. Pacienţii cer rareori dreptate în instanţă, pentru că procesele durează mult şi costă. Iar dacă prejudiciile sunt de natură morală, instanţele nu sunt impresionate. Mulţi dintre cei diagnosticaţi greşit sunt atât de fericiţi că diagnosticele fatale nu se confirmă, încât preferă să dea uitării calvarul perioadei în care, deşi sănătoşi tun, nişte medici le-au spus că sunt pe moarte.
Robert a ajuns la doctor la sfârşitul anului trecut din cauza durerilor de cap puternice. I s-a făcut un RMN la o clinică particulară, ca parte a investigaţiilor. "Când au venit rezultatele, faţa doctoriţei era îngrijorată. Mi-a spus, totuşi, destul de senin, că am atrofie cerebrală, adică creierul se usucă şi se micşorează rapid. M-a lăsat apoi cu rezultatele în braţe, fără să-mi spună ce să fac, ce şanse am", îşi aminteşte cu emoţie bărbatul. A cerut rapid şi părerea altor medici, pe baza acel