Dacă îi asculţi povestea, ai fi tentat să spui că Mihai Rusu, fost tenisman în echipa de glorie a Stelei anilor ’70, a plecat din România de prea mult bine. În partida cu viaţa, sportivul punctat decisiv fără să piardă nici măcar un game. Ba dimpotrivă. Era tânăr, avea bani, vedea lumea, iar tenisul îl plasase în galeria privilegiaţilor. Ceva, însă, îi lipsea. Libertatea minţii şi a sufletului. De aceea, după cutremurul care a devastat Bucureştiul în 1977 a ”uitat” să se mai întoarcă dintr-un turneu în Europa de vest. De atunci, s-au scurs 34 de ani... Dacă îi asculţi povestea, ai fi tentat să spui că Mihai Rusu, fost tenisman în echipa de glorie a Stelei anilor ’70, a plecat din România de prea mult bine. În partida cu viaţa, sportivul punctat decisiv fără să piardă nici măcar un game. Ba dimpotrivă. Era tânăr, avea bani, vedea lumea, iar tenisul îl plasase în galeria privilegiaţilor. Ceva, însă, îi lipsea. Libertatea minţii şi a sufletului. De aceea, după cutremurul care a devastat Bucureştiul în 1977 a ”uitat” să se mai întoarcă dintr-un turneu în Europa de vest. De atunci, s-au scurs 34 de ani...
Ca o premoniţie dictată de Divinitate, lui Mihai i-a fost, parcă, ursit să ocupe un loc în trenul vieţii care, apoi, a tras la un peron din Germania. Guvernanta nemţoaică şi mai apoi şcoala germană pe care a urmat-o îl pregătiseră pentru marea aventură ce avea să înceapă în vara fatidicului an 1977, când Bucureştiul natal a fost pus la pământ de un teribil cutremur.
"Motivaţia? Libertatea...Da, libertatea, chiar dacă poate nu ai să crezi. Colindam lumea cu echipa de tenis a Stelei, în ţară aveam tot ce îmi doream, lucruri la care cei mai mulţi dintre românii care au prins acele timpuri nici nu visau. Mi-am dorit să am mintea şi sufletul libere. Ştiam că dacă le am pe astea, banii şi luxul o vină de la sine. De aceea am plecat...Ca ofiţer al Armatei Române, am r
