Vă prezentăm în serial „Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe” (Editura „Universul” 1941), lucrare de amploare premiată de Academia Română. Autorul, scriitorul Constantin Gane, este unul dintre puţinii care cred în refacerea imaginii trecutului, prin concentrarea asupra figurilor încântătoare ale doamnelor remarcabile din centrul epocilor respective. Farmecul curţilor domneşti de altădată şi parfumul unei epoci trecute, vă vor înmiresma timpul acordat parcurgerii operei. Este în acelaşi timp parfumul ceasurilor duse pentru totdeauna care, chiar dacă s-ar repeta, n-ar mai putea fi ce au fost...
Doamna Clara a lui Alexandru Basarab (continuare)
(...) „În timpul acesta, în Moldova, lucrurile se petreceau altfel. Acolo, de la început, aflăm nu numai Doamne catolice, dar şi pe un domn convertit, renegat, Laţcu, fiul lui Bogdan. Papa, neputându-se mângâia de desfiinţarea Episcopiei Cumanilor, cum află că Moldova s-a organizat în stat independent, începe o politică de convertire, în care scop încercă în toate chipurile să reînfiinţeze Episcopia pierdută. Planurile lui nu isbutiră pe această cale, întrucât partea de Sud a Moldovei, în care fusese Episcopia Cumanilor, nu era încă pe vremea aceea în stăpânirea Domnilor Moldovei. Dar ce n-a putut face la Sud reuşi să înfăptuiască, în bună parte, la Nord, prin mijlocirea emisarilor săi. Sarcina lor fu, în Moldova, cu atât mai uşoară, cu cât voevozii descălicători aduseseră cu ei din Ardeal, o parte din populaţia catolică ungurească şi sasă, care se stabili în inima ţării, cu instituţiile şi preoţii lor, şi alte căror urme se mai constată astăzi, atât prin existenţa ruinei bisericii catolice de la Baia (pe atunci centrul de căpetenie al Saşilor), cât şi prin populaţia ungurească aşezată încă, în zilele noastre, prin părţile Romanului şi ale Bacăului şi rămasă din punct de vedere etnic
