La ora la care scriu aceste rânduri, situaţia la centrala nucleară niponă Fukushima continuă să fie critică. Guvernul de la Tokyo a anunţat că, în viitor, ea nu va mai fi exploatată, în vreme ce în capitală s-au detectat nori radioactivi. Totodată, despre Fukushima se vorbeşte din ce în ce mai insistent că, în ultima instanţă, s-ar putea recurge la „soluţia Cernobîl". Asta înseamnă că, spre a împiedica formarea şi degajarea norilor radioactivi de acolo, centrala ar putea fi îngropată în nisip şi beton. Ştirea respectivă s-a difuzat într-un moment în care opinia publică ucraineană, care urmăreşte cu un interes aparte criza nucleară niponă, îşi pune din nou şi din ce în ce mai mult problema securităţii centralelor sale nucleare. Iar ea ştie dece. De fapt, asta e marea problemă a lumii de azi, şi din cauza căreia şi-ar putea găsi sfârşitul, şi nu zgubiliticul Kadhafi. Dar asta e o altă chestiune şi o voi discuta cu alt prilej.

Acum trei luni arătam într-un eseu apărut în „Clipa" (publicaţie ce aduce prin ţinută şi conţinut cu prestigioasa Revistă a Fundaţiilor Regale) că, potrivit unei ştiri oficiale, Ucraina a decis să deschidă turismului zona interzisă Cernobîl: un perimetru de 30 de kilometri din jurul centralei atomo-electrice în care, la 26 aprilie 1986, a explodat reactorul nr. 4. Amintesc că a fost cea mai mare catastrofă nucleară civilă, ce a avut implicaţii uriaşe: victime umane nenumărate; mari pagube materiale; contaminarea radioactivă a unei suprafeţe imense de pe teritoriul mai multor ţări europene - Ucraina de azi; Bielorusia şi Rusia (la ora exploziei, era vorba de URSS) şi, cu toate că nu s-a zis nimic oficial atunci, şi pe cel al României! La finele lunii decembrie 2010, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă de la Kiev a prezentat şi o hartă a sitului ce are itinerarii pe care le consideră fără risc, toate urmând să fie exploatate din plin în