I-am întrebat pe doi ardeleni din Miercurea Ciuc cât e mit şi cât e adevăr în propoziţia «M-am dus la un magazin în Secuime, am cerut în limba română o pâine şi nu mi s-a dat /nu mi s-a răspuns».
De ce am abordat acest subiect?
Fostul preşedinte al UDMR, Marko Bela, declara la 15 martie 2006, la Târgu Secuiesc (Covasna), că "Funcţionarii de la ghişee ştiu din nou ungureşte, iar pe cei care nu cunosc limba maghiară, trebuie să-i punem să înveţe. Şi poliţistul şi poştasul, toţi cei care mănâncă pâinea noastră. Fiindcă de-acum aşa trebuie să vedem lucrurile: cel care este funcţionar aici, în Ţinutul Secuiesc, mănâncă pâinea noastră".
Şi dacă în alcătuirea pâinii respective, sarea este din Germania, cuptorul din Italia şi gazele din Rusia? În ciuda declaraţiilor înflăcărate româno-maghiare, subiectul a ieşit din agenda publică fără să ofere tuturor un răspuns mulţumitor.
Tema a fost reşapată după incidentul din Miercurea Ciuc, când o păpuşă cu poza lui Avram Iancu a fost spânzurată în faţa unor copii, pentru presupusele atrocităţi comise de Crăişorul Munţilor împotriva maghiarilor la 1848-1849. Forumurile ziarelor s-au inflamat şi am citit din nou referinţe la viaţa de zi cu zi a românilor din Harghita şi Covasna, la piaţă, la magazin, când cer o pâine.
Am încercat să aflu a cui e pâinea noastră cea de toate zilele.
"Vorbesc numai româneşte la piaţă"
Am căutat ardeleni din Miercurea Ciuc, preferabil dintr-o familie mixtă, ideal - fără idei extremiste. Am găsit-o pe Sanda Tifrea (31 de ani), care ne-a spus că e alegerea fiecăruia dacă vrea să vorbească sau nu româneşte, e alegerea ta dacă te simţi maghiar, român sau secui. În afară de 6 ani petrecuţi la facultate la Iaşi, a trăit şi trăieşte în Miercurea Ciuc.
"Eu personal n-am avut incidente legate de probleme de convieţuire, dar sunt lucruri strict de relaţie interumană, d
