A trage din ţigară a devenit o nevoie psihologică, asociată, prin arc reflex, cu numeroase activităţi de zi cu zi. Potrivit psihologilor, persoanele care vor să renunţe la fumat trebuie să conştientizeze aceste asocieri şi să găsească un înlocuitor pentru ţigară.

Pentru fumători, sarcinile par să se rezolve mai uşor dacă aprind o ţigară. Gestul a intrat atât de mult în viaţa lor încât renunţarea la el este mai dificilă decât îşi imaginează persoanele nefumătoare. „În afara dependenţei biologice de nicotină, există şi dependenţa psihologică de comportamentul de a fuma. De aceea, în momentul în care se încearcă renunţarea la fumat, apar atât sevrajul biologic, cât şi disconfortul sau sevrajul psihologic", explică psihologul Bogdana Bursuc de la centrul antifumat din cadrul Institutului de Pneumologie „Marius Nasta" din Bucureşti.

Studiile arată că nicotina induce o stimulare neuronală, însă aceasta nu creşte puterea de concentrare la nivelul perceput de cel care fumează. „Oamenii consideră că gestul de a fuma le creşte capacitatea de concentrare. Atunci când am nevoie de un moment de deconectare, apelez la un scenariu care mă ajută în acest sens - mă opresc din ceea ce fac, caut pachetul, aprind ţigara, trag din ea etc.

Apoi îmi reiau activitatea, dar scenariul, şi nu ţigara, a fost cel care m-a detensionat", explică psihologul Bogdana Bursuc. Programul „Stop fumat!" evaluează aceste comportamente legate de fumat. În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică, fumătorii sunt ajutaţi să descopere mecanismele care stau la originea nevoii lor de ţigară şi să substituie acest gest cu un altul.

Programul include patru şedinţe de consiliere psihologică, primele două la interval de o săptămână, iar următoarele două la interval de două săptămâni. Acestea sunt esenţiale pentru reuşita demersului şi se adaugă administrării de medicamente antinicotin