Astăzi, toţi ochii sunt îndreptaţi spre Japonia. Sau, mai bine zis, către o anumită parte a Japoniei: Fukushima. Informaţiile legate de centrala nucleară devastată în urma dublului dezastru natural – cutremur şi tsunami – din data de 11 martie sunt pe buzele oamenilor din întreaga lume. Cu toţii, cred, ne întrebăm cum se vor dezvolta lucrurile şi ce se va întâmpla în continuare. Eu aş vrea însă să întorc privirea de la acest aspect şi să mă îndrept spre oamenii sinistraţi în urma acestei tragedii. În momentul de faţă, numai în regiunea Kanto, unde a şi avut loc dezastrul, sunt peste două sute douăzeci de mii de oameni rămaşi fără locuinţă.

Luptă continuă cu natura

De parcă problemele create de cutremur, tsunami şi apoi de centrala nucleară nu ar fi de ajuns, natura se încăpăţânează să fie potrivnică japonezilor. Deşi săptămâna trecută a fost o vreme primăvăratecă, de câteva zile, iarna pare sa-şi fi reintrat în drepturi, în special în zonele afectate. Asta nu ar fi o problemă foarte mare, dacă oamenii rămaşi fără adăpost nu ar trebui să locuiască acum în săli de sport în care sunt aşezate pe rânduri saltele, câte una pentru fiecare adult şi copil mai mare, fără prea mare posibilitate de a se încălzi. Păturile primite din partea guvernului şi cele trimise de către japonezi din toate colţurile ţării ajută, dar nu sunt de ajuns pentru temperaturile cu mai multe grade minus care s-au instalat în toată regiunea nord-estică a Japoniei. Ici-colo mai este câte un radiator în jurul căruia se strâng oamenii, dar ce te faci când nu este curent, pentru că liniile de curent nu au fost încă reparate sau pentru că pică brusc? Numai în ultimele trei zile, de când temperaturile au început să scadă, peste 50 de oameni au murit din cauza frigului. Mâncarea şi hârtia igienică se împuţinează şi ele, creând alte griji. Intevievaţi de reporterii posturilor de televiziu