Războiul din Libia a fost pornit de preşedintele francez Nicolas Sarkozy în cadrul campaniei sale prezidenţiale şi cu un ochi aţintit asupra rezervelor de petrol. Atenţia presei s-a concentrat mai mult asupra spectaculoaselor lovituri aeriene şi mai puţin asupra cauzelor care au declanşat acest război. Atacurile declanşate sâmbătă seara împotriva forţelor loiale lui Moammar Ghaddafi au început printr-o lovitură a unui avion francez împotriva unui blindat libian. Franţa a avut onoarea primei lovituri.

De altfel, în ultimele săptămâni cel mai vocal avocat al unui atac în Libia a fost preşedintele francez Nicolas Sarkozy, aflat într-o cădere dramatică în sondaje pentru alegerile prezidenţiale din 2012. Săptămâna trecută a obţinut o Rezoluţie a Consiliului de Securitate ONU, rezoluţia 1973 (2011) care autorizează folosirea mijloacelor militare pentru protejarea civililor supuşi represiunii din partea regimului lui Ghaddafi. Rezoluţia îi permite lui Sarkozy o explozie de imagine, dar conţine şi posibilitatea ca actualul preşedinte francez să îşi îngroape viitorul politic în această acţiune.

În decembrie 2007 Nicolas Sarkozy îl primea la Paris pe Moammar Ghaddafi şi îi permitea să îşi instaleze cortul de beduin lângă Elysee. Tot atunci Sarkozy îi admonesta pe jurnaliştii francezi spunând că Ghaddafi nu este perceput ca un dictator în lumea arabă. Conform unor recente afirmaţii ale fiului lui Ghaddafi, liderul libian a sponsorizat campania electorală a lui Sarkozy din 2007. Există promisiunea că documentele bancare care susţin aceste afirmaţii vor fi făcute publice cât de curând. Între timp, Ghaddafi a devenit un dictator pentru Sarkozy care şi-a mobilizat forţele pentru a obţine o rezoluţie favorabilă a Consiliului de Securitate. În acest sens a fost reactivat ca ministru de Externe al Franţei, gaullistul Alain Juppe, condamnat nu de mult la închisoare cu su