Pe vremuri, in Iasi a existat o crisma numita "La respectul general". Pentru omul trist ce-i trecea pragul totul devenea pe neasteptate mai usor si mai senin. Totul se lumina dintr-o data. Nu stiu de ce nu mai avem astazi un asemenea nume pitoresc in Iasi. Pesemne ca ne-am pierdut imaginatia si talentul de a ne veseli. Ne-am pierdut, intr-un cuvint sau doua, buna dispozitie. Pacat! Nu-mi plac si nu ma impac deloc cu oamenii tristi, acri, sobri, aulici, inchisi in sine, secretosi, intunecati, aburosi. Cum observam, vocabularul tristetii e foarte vast. Firea mea e, mai degraba, deschisa, primitoare, cordiala. Sint un sceptic destins. Acest lucru poate fi sesizat, am speranta, si din articolele subsemnatului. Menirea mea ca publicist ofensiv nu e aceea de a-l speria sau de a-l mihni pe cititor (Doamne fereste!), ci de a-l destinde si amuza. Pot sa-l pun pe ginduri pe cititor si fara sa-l mihnesc. Dar acest nobil scop personal nu e mereu cu putinta. Dar vreau sa scriu in asa fel incit sa obtin la sfirsitul textului meu macar un suris. Chiar daca abordez, de obicei, chestiuni delicate (sau grave). Daca nu-mi ating scopul devin neconsolat si ma indoiesc de talentul meu. Oare pentru ce scriu la ziar? Ca sa intristez si sa irit? Ca sa adaug tristetii generale o noua tristete? Raspund acum: in nici un caz pentru a amari. Oamenii sint si asa tristi din pricina greutatilor, a masurilor guvernului si a saraciei. Din nefericire, viata e plina de rautate, de oameni principiali, de insi rigizi si seriosi nevoie mare, de fiinte care nu stiu de gluma, care nu au mai ris dupa ce au gingurit in leagan. Daca spui o anecdota, principialii astia sar in sus ca arsi. Daca faci o ironie, o iau de buna si se napustesc ca turbatii asupra ta. Daca ai umor, e de rau... Ei au uitat, de exemplu, ca societatea Junimea (care a fost fundata in Tirgul Iesilor, in 1867), societate culturala frecventata