Inelul vaginal, implantul contraceptiv şi plasturele sunt metode contraceptive comode şi eficiente. Hormonii trec în sânge prin piele, protejând ficatul şi rinichii.

Metoda calendarului şi "coitus interruptus" au devenit istorie odată cu popularizarea prezervativului şi a pilulelor contraceptive. Medicina modernă avansează, aşa că, în viitorul apropiat, se vor folosi la scară largă inelul vaginal, implantul şi plasturele contraceptiv.

Inelul, prietenos cu ficatul

Inelul vaginal se introduce în vagin o dată pe lună, se îndepărtează pe perioada menstruaţiei şi apoi se introduce unul nou.

"Conţine o combinaţie de estrogeni şi progesteron care se eliberează treptat în doze mici şi îngroaşă mucusul cervical, creând o barieră în calea spermatozoizilor", spune dr. Ciprian Pop, medic specialist în obstetricăginecologie la Spitalul Elias.

Hormonii, deşi în cantitate mai mare în inelul vaginal decât în pilulă, se eliberează mai lent, în doze mai mici, direct în sânge. "Substanţele nu mai trec prin ficat sau rinchi, şi astfel nu există pericolul să intoxice ficatul sau să fie eliminate prin vărsături ori diaree. La fel ca pilula, inelul reduce durerile menstruale şi sindromul premenstrual şi oferă control total asupra numărului de menstruaţii dorite".

Inelul nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală şi este contraindicat fumătoarelor sub 40 de ani, mamelor care alăptează şi bolnavelor de diabet şi boli cardiovasculare.

Plasturele rezistă la apă

Plasturele contraceptiv eliberează estrogeni şi progesteron la fel ca inelul şi se aplică pe braţ, pe o coapsă sau pe spate. Şi în acest caz se face o pauză de o săptămână. Femeile care îl folosesc pot merge la înot, plasturele fiind rezistent la apă.

"Ca orice metodă contraceptivă, are şi riscuri, precum apariţia cheagurilor şi a emboli