Oricat de satul as fi de presedintele Romaniei, nu merg cu antipatia pana intr-acolo incat sa-i caut nod in papura si in chestiunea libiana, unde a dat dovada de prudenta.

Cu putine exceptii, comentatorii si politicienii chemati sa transforme platourile intr-un nou tintar la adresa sa l-au acuzat ca doarme, cand ar fi trebuit macar sa solidarizeze politic Romania cu actiunea Coalitiei anti-Gaddafi (Crin Antonescu). Sau au considerat ca trebuia sa puna la dispozitia acesteia cate ceva, pentru a profita de context. (Titus Corlatean).

Ori s-au uitat la alta declaratie, ori ura le-a intunecat mintea. Ori sunt sinceri, caz in care trebuie confruntati cu realitatea, pentru ca au un nivel redus de perceptie a acesteia.

Si ca sa nu ma transform in avocatul lui Traian Basescu, pentru ca are dansul oastea sa de adoratori, iata: presedintele a afirmat clar ca Romania este solidara si respecta Rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, precum si ca un sef de stat care trage in propriul popor nu are legitimitate.

Unde e sovaiala? Daca s-ar fi putut, si daca ar fi existat o decizie a NATO, la care Romania trebuie sa se ralieze (fapt de asemenea subliniat de presedinte), am fi pus-o in opera.

Pana atunci, exista povestea cu zona de interdictie aeriana. De care nu am profitat (frumoasa ocazie de a arunca bombe!) si pentru ca nu avem cu ce. Mig 21 LanceR abia face fata in misiunile de patrulare pe cerul Romaniei, trebuia sa le implicam intr-o poveste unde capacitatea lor tehnica le facea de rasul lumii, sa cerem italienilor, dupa ce aterizau la Aviano, niste combustibil si doua, trei piulite, sa le aiba pilotii in buzunar, just in case?

Ce ar fi trebuit, ma rog, sa spuna Traian Basescu, astfel incat cealalta oaste, a celor care-l injura programat (ma refer la politicieni si analisti, stati cuminti!) sa fi